26 dec. 2009

JOCUL

Viata mea e asemanatoare cu un puzzle...bucatele mici care asteapta sa fie asezate la locul potrivit...fiecare blestemata de bucata isi are locul ei.
Nu stiu cum se face ca am incercat de citeva ori sa il reconstruiesc si ceva nu se potriveste...La prima vedere pare ca ar fi bine dar imi dau seama ca am gresit si o iau de la capat din nou.
Ma gindeam ca poate e incomplet jocul,cine stie poate am pierdut piese din el sau nu stiu poate am adaugat prea multe.Da cred ca asta sa intimplat:am pus piese in plus care acum ma incurca sa mai continui jocul asa cum eram obisnuita.Ce sa fac?Sa renunt la acele piese care sint in plus sau sa incerc sa continui cu toate piesele,chiar daca nu se potrivesc dar asta face jocul mai interesant?
Merita oare efortul de a complica lucrurile?Dar iar stau si ma intreb ce se poate intimpla daca ma satur si vreau sa renunt?Iau acele bucatele care nu se potrivesc si le pun in alta parte...E foarte simplu,nu?Oare asa sa fie?As putea uita de existenta lor?Voi putea sa le arunc si sa nu ma gindesc ca oare cum ar fi fost daca continuam jocul cu ele?La naiba...Prea multe intrebari,prea multe complicatii si totul pentru ce?E doar un simplu joc de puzzle.
O singura intrebare mai am ce e mai important in viata fericirea sau stabilitatea?

LOVE SLAVE


“Femeia îndragostita e o sclava care îl face pe stapanul ei sa poarte lanturile.” (Etienne Rey)

Despre supravietuire

Cum iti poti ierta faptele?
Asa cum ierti si altele.Iti tot spui ca ai facut ceea ce trebuia facut.Negi propia responsabilitate si starui in a nega.Cu timpul te obisnuiesti sa crezi ca ceea ce ti-ai repetat de nenumarate ori este adevarat.
Nu este vorba de iertare...Este supravietuire.