Uneori statea singura intr-o nemiscare perfecta.Simtea cum i se catara pe umeri o pasare neagra si o stringe in gheare,se simtea foarte vulnerabila,fragilitatea sa o zdrobea ca o povara.
Ar fi vrut sa sparga obiectele,bibelourile ca sa isi calmeze nervii.Dar atit de mult i se incubase in tinerete respectul fata de lucruri,incit acum acestea o dominau.
Neputind sa actioneze impotriva unei fiinte sau asupra lumii,aspira doar ,cu modestie sa faca un pic de ordine in aceasta.
Pe parcursul relatiei cu el s-a transformat in doua persoane;una era femeia care vorbea despre dragoste si credea in ea si a doua era femeia care denunta aceasta legatura.Una se resemna cealalta se revolta.
Lumea dragostei cu legile ei nescrise,acea fuga a fiecaruia spre altcineva,tot acel joc inutil sau nu,dorinta dusa pina la extrem de a poseda,satisfactia unora si golul ramas dupa pierderea fiintei iubite,toata perfidia si lipsa de scrupule pentru a avea in bratele tale un corp,care o data posedat pare ca isi pierde din toata frumusetea si
dorinta de al mai avea.
E cu adevarat greu sa iti reamintesti frumusetea inceputurilor,trebuie sa le fi trait si uitat,caci numai ele ii tine pe amanti cu sufletul la gura si ii indeamna sa traiasca sub marea lumina a noului.
