29 apr. 2010

Supunere

in unele nopti,cind dorm singura,si imi inod visele cu dorinte,simt cum miini hapsine ma apuca si trag de mine...

ma prefac ca dorm,singurul lucru care ma da de gol e respiratia mea sacadata...

o mina imi urca pe coapsa,ma stringe,framinta carnea brutal,isi cere tributul;asteptarea pare sa ia sfirsit...

ma zvircolesc,simt cum tot corpul imi este posedat de zeci de miini,ma alinta,ma forteaza,unele ma minghiie duios iar altele isi lasa amprenta in carnea mea.

gemetele se intrepatrund cu zumzetul soaptelor pe care le aud la nesfirsit;esti a noastra,in fiecare noapte.

ma zbat cu gratie,spun un NU abia soptit,dar stiu ca voi face ceea ce trebuie:ma supun ...in fiecare noapte.

21 apr. 2010

Ginduri,simtiri,fapte si vorbe

In viata de putine ori stii mai dinainte ce ai sa faci si ce ai sa vorbesti,si mai niciodata ce ai sa simti si ce ai sa gindesti.Incolo,tot ce ai sa faci si ai sa vorbesti,tot ce ai sa simti si ai sa gindesti,afli atunci cind ai faptuit,cind ai vorbit,cind ai simtit,cind ai gindit.
Ai in fata ta,incpind chiar din clipa care urmeaza,viitorul,ca un neant in care inaintezi orbecaind in intuneric,cazind peste faptele si vorbele tale,peste gindurile si simtirile tale.Viata este acea izvorire de fapte,de ginduri si de simtiri,peste care te imbrinceste etern nu se stie cine.

16 apr. 2010

Imi cer iertare

imi cer iertare gindurilor tale
si inimii de gheata, topita intr-o doara
imi cer iertare soaptelor in taina
atunci cind se transforma in vaiet si suspine
cu voce tremurinda,de dor adinc in mine
durere,suferinta si jale inchistata
ma mint in nestiinta,pacatul mi-e iertat
cind apropierea soarbe, farima de putere
ramasa sa infrunte iubirea ce ma seaca
cu trupul arzind de patimi,in fiecare clipa
sint floare plingind cu petale
magnolie moarta...

15 apr. 2010

Animalul-suflet

Sufletul omului e ca un animal adormit,care nu rasfringe nimic inafara,ci lasa asternuta o anumita masca,prielnica conventiilor sociale.

Dar animalul-suflet se desteapta cind si cind,rar de tot,ca acei uriasi din basme,care se trezesc la citeva veacuri o data,deschid o clipa ochii...si se intorc pe partea cealalta.

Atunci viata intima a sufletului se rasfringe in lumina fetei.

Cine n-a surprins pe chipurile oamenilor aspri o rara poezie,de seninatate neobisnuita?Cine n-a vazut figuri blajine crispindu-se intr-o expresie bestiala,care aporape inspaiminta?

In acele clipe se desteapta Sufletul,intiparind pe chipurile oamenilor trasaturile lui eterne.

14 apr. 2010

...


Tandretea este limbajul cel mai direct pentru a ne atinge inima si a ne ajuta sa regasim acea parte din noi insine care stie,dincolo de cuvinte si gesturi,sa ne apropie mai mult de ceea ce este mai bun in noi,de cele mai profunde asteptari ale noastre.

13 apr. 2010

Poveste despre iubiri

Chiar si daca nu este iubita,iubirea ne poate iubi.


nu stim de unde vin toate iubirile.Iubirile acelea noi,care se nasc in noi,intr-o zi din viata noastra,ne umplu de lumina,uneori ramin in noi pentru mult timp.,alteori sint doar trecatoare...
acele iubiri neasteptate care ne implinesc,ne fac sa crestem sau ne intristeaza...nu stim de unde vin,cum ne-au ales,cum de au aparut in calea noastra.
eu cred ca exista undeva in univers,un loc in care se aduna toate acestea iubiri si unde isi pot impartasi uimirea,surpriza sau disperarea,un fel de insula in care se pot regenera dupa tot ceea ce au avut de patimit pe pamint.

Fuga

In ziua aceea in timp ce-l asteptai,plimbindu-te pe trotuar,jenata si furioasa din pricina zimbetelor ironice ale colegilor,ai hotarit sa nu-l mai vezi,sa nu te lasi dominata de pasiunea pentru el.
Era dragoste?Uneori ti se parea mai curind o boala,de care trebuie sa te vindeci.Ai luptat cu tine insuti,zile in sir.Fugeai,aveai putere sa fugi de el,si credeai ca totul s-a terminat.
Te astepta la intrarea principala si tu ieseai pe scara de serviciu...Credeai ca ai biruit si te felicitai ca ai scapat de imaginea lui,care te obseda zi si noapte.
Dar intr-un tirziu l-ai intilnit si atunci ai stiut ca totul e pierdut pentru tine.
Esti a lui orice ai face...si in adincul sufletului iti doresti acest lucru.

7 apr. 2010

Moartea ia chipul unui seducatot

Seara, cind soarele mai luminos si mai aprins ca soarele oraselor noastre se inmorminteaza singur in pelerina lui de purpura tivita cu aur,aprinzind coama codrilor si lacuind cu singe panglica de otel a piraielor:sau noaptea,cind cerul neastupat de cladiri iti apare mai nemasurat si stelele mai nenumarate,cind luna aluneca pe bolta ca un veghetor al noptii,cind pamintul se ineaca intr-un fum violet si apele sint negre ca smoala,te simti atit de mic in fata nemarginirii,ca toata trufia ta de om se nimiceste.
Moartea insasi nu te mai inspaiminta,fiindca viata pare fara pret.Mai ales acest sentiment,acest instinct al mortii capata alt inteles.In mijlocul oamenilor,moartea este agonia in patul suferintei,este carul mortuar,este piatra grea de mormint,este privelistea vietii care-ti va dispare,este,citeodata,remuscarea si gindul unei pedepse posibile-dincolo.
In mijlocul naturii,moartea este identitatea cu fenomenele,a caror liniste si a caror infinit gigantic te vor prinde si te vor preface in iarba,in frunza de arbor,in apa de riu,intr-o raza de stea.
Departea de oameni,in lumea primitiva a vegetalelor si a mineraleor,sufletul se dezbraca de o haina murdara.Iti apare tie insuti gol,si nu ti-e rusine de goliciunea ta,ca Adam si Eva inaintea pacatului.
Esti copil nou-nascut si nu mai cunosti intinarea lumeasca,de care te desparte parca un abis,ca pe cele doua vieti.

3 apr. 2010


Invierea este un act divin ce da o noua existenta firii noastre. Un fapt care ne priveste pe noi, ne este data sa o dobandim si s-o intelegem. Fie ca astfel sa devenim mai curati si mai buni....Hristos a Inviat!