3 feb. 2010

Te-am gasit...

nu stiu de cit timp stateam si imi priveam umbra care se unduia cu fiecare miscare pe care o faceam.
obosita m-am asezat urmarind-o sa facem aceleasi miscari(cum ar fi normal), dar spre surprinderea mea,umbra cea
naravasa statea si ma privea sfidatoare.
linistita am privit dincolo de ea sa vad de unde isi ia atita forta incit sa faca ceea ce doreste-asta ar fi ceva ce ar trebui sa invat si eu- mi-am spus in sinea mea.daca pina si o amarita de umbra are curajul sa faca ceea ce doreste atunci de ce nu as face-o si eu?mda,buna intrebare...
a inceput sa danseze pe o muzica doar de ea auzita...miscarile seducatoare pe care le avea ma duceau cu gindul la bratele tale incolacite in jurul meu,la dansul la fel de seducator al trupurilor noastre care se miscau in acelasi timp.
dansul devenea mai alert,miscarile mai ample,totul era ametitor ma indemnau sa simt acea fericire care indemnau spre libertatea spiritului.
am inceput si eu sa ma misc la fel ca ea,intunericul facea posibil sa ne luam de mina,sa facem aceeasi pasi chiar daca era ceva nou pentru mine.
si in timp ce zvicnirea timida a pulsului meu capata tot mai mare forta,absenta ta parca nu mai era atit de dureroasa...am inchis ochii si te-am visat ca umblai in intuneric...si eu la fel...si te-am gasit.