19 ian. 2010

scrisoare pentru suflet

buna...nu ti-am mai scris pina acum...desi as fi vrut de nenumarate ori.mi-era teama ca n-ai sa imi raspunzi,de fapt nici acum nu sint prea sigura dar in starea in care sint mai sper ca iti vei gasii timp si pentru mine.
sint o fire dificila...poate prea dificila pentru timpurile noastre.nu stiu...nici nu stiu daca am sa iti trimit totusi scrisoarea,ma gindesc ca printre atitea plicuri s-ar ratacii al meu...
vreau sa ma asculte cineva,vreau sa vorbesc cu cineva,sa nu ma intrerupa pentru ca n-am sa continui,sa nu ma consoleze pentru ca am sa il dispretuiesc,intrebarile sa vina de la sine fara sa loveasca in rani deschise...
stiu ca nu sint singura...poate te-ai saturat de astfel de povesti dar nu mai pot.intelege sau spune-mi ca ai inteles chiar daca nu o faci...
ma doare ingrozitor prostia si minciuna si noptile carora nu le vad capatul...
ma dor gindurile,ma dor picioarele,miinile ma doare EU.
ai vazut vreodata un suflet?nu?vino sa il vezi pe al meu.sau nu...pentru ca se ia...se ia dezolarea,deprimarea,singuratatea,lipsa oricarui orizont,lipsa rasaritului de soare...
nu mai am loc in suflet care la cea mai mica atingere sa nu doara.cui ii foloseste?