25 feb. 2010

Ploaia


Imi placea sa ma plimb cu el.Lungile noastre plimbari erau cele mai placute momente ale zile,uneori mergeam prin padure,s-a intimplat chiar sa ne prinda ploaia.
Chiar daca ploaia putea fii prevazuta,nu ne miscam din loc,nu fugeam,nu ne grabeam,vorbea doar tacerea dintre noi.
Ne adaposteam doar sub un copac...aerul rece ne atita simturile,nu simteam decit sexualitatea ce razbea din noi...acolo in ploaie il lasam sa ma posede fara urma de tandrete,in salbaticia locului,nu era loc de asa ceva.
Mici virtejuri se iscau linga noi,ridicind in aer frunze,petale de flori si praf.
Si totul devenea atit de intens si coplesitor,rafalele de vint deranjindu-ne parul si infiorindu-ne pielea.
Apoi ploaia...sa stai sa asculti ore in sir zgomotul pe care-l face ploaia,sa o asculti curgind,ropotind,gemind,vaietindu-se ca o femeie,ca un riu gata sa se reverse peste noi din marea uriasa a cerului.
Si cind stai sa sculti ploaia simtii cum o multime de lucruri se invalmasesc in tine.
Ca si cum muzica acea monotona te-ar fi invalmasit cu totul in ea.