28 sept. 2010

remedii



afara picura ploaia
in mine picura amitiri
durere si bucurii
fericire-amagiri
frica de a nu inebunii
pamintul si iarba.

21 sept. 2010

poate la orizont


Dar ochii ce iubesc imaginea indepartata
mai mult decit insusi lumina zilei,stiu
ca nu poti fi al lor pentru todeauna
pentru ca a doua zi alta pereche poate
la orizont se va ivi.

12 sept. 2010



Singura in cabina isi trage cu un gest senzual manusile lungi,matasoase privindu-se in oglinda.Isi face ultimele retusuri,mai traseaza inca o data cu pensula rujul rosu peste buzele pline,aranjeaza o suvita rebela,isi priveste spatele aproape gol urmarind cu ochii fiecare portiune satisfacuta de ceea ce vedea...Stia ca peste citeva clipe va fi chemata pe scena si va trebui sa interpreteze intr-o maniera mai mult decit superba cintecele din acea seara.Stia ca asta va fii seara decisiva pentru hotarirea ce va trebui sa o ia.
Afara pe scena,formatia se pregatea,asteptind-o,pe cea fara de care acel spectacol nu ar avea acelasi farmec.,,Diva'' avea un fel special de a fii,care ii atragea in fiecare seara ca un magnet pe toata acea crema a societatii in micul restaurant.
Patronul stia ca fara ea,succesul ar fi fost nul si incerca tot posibilul sa o retina in acel loc,sa o faca sa se razgindeasca cu plecarea si renuntarea la toata acea faima.Inca nu putea sa inteleaga cum isi dorea acel lucru,sa renunte atit de usor...la tot...la celebritate...la toata acea atentie...la cadouri...la invitatii...la viata de artista.Din pacate era un om prea ingust sufleteste ca sa poata intelege ca ea alegea fericirea proprie,a sufletului in schimbul celei materiale.Era trist pentru ca el nu ajunsese sa cunoasca cu adevarat,iubirea in forma ei cea mai pura...nu e usor sa intelegi pina nu o traiesti.
In cabina,frumoasa diva se pregatea sa iasa pe scena.Un zimbet ii lumina intreaga fata cind simtii ca hotarirea era luata...in momentul in care i se anunta numele sa intre pe scena isi dadu seama ca singurul lucru pe care si-l dorea cu adevarat era ca sa fie in lumina unui singur reflector...acela care apartinea barbatului caruia ii incredintase inima...da merita sa faca acest lucru...sa puna pe primul plan fericirea ei.Intra pentru ultima oara pe scena inconjurata de lumini,toata acea lume atit de falsa pentru nestiutori.

Ultima aparitie...Doamna cinta lasciv...un spectacol cu adevarat memorabil...

La sfirsit el o asteapta...sa fie sfirsitul sfirsitului sau doar un nou inceput?

4 sept. 2010

Amintiri


Seara,cind stau singura in pat,zgribulita sub patura imi iau amintiriile cu mine,la caldura sa ma delectez cu ele.In nari simt mirosul marii,aud valurile agitate si simt nisipul sub talpi.Ne tinem de mina si ne plimbam,ocolind cu grija scocile pentru a nu le farimita.Rizi de mine si imi spui ca alte persoane nu au aceleasi grija de ele,le mai si injura cind calca cu talpa si se ranesc...ma aplec si prind o scoica in mina,o ud in apa sa ii dau jos nisipul si incerc sa imi imaginez o perla micuta cu luciri timide.String pumnul pentru a nu o scapa si mergem mai departe luind-o cu mine,,inca una pentru colectie'' spun eu.Acasa le pun intr-un bol si cind le privesc gindul ma duce inevitabil la tine,amintirile ma napadesc care mai de care mai frumoase.
Sint lucruri atit de marunte,care nu ma costa nimic si incerc sa ma bucur de ele in felul meu.
As vrea sa facem castele de nisip,sa culegem scoici,sa ne iubim intre valuri,sa las toata acea feerie sa ma cuprinda,sa retin fiecare amanunt cu tine ca sa pot sa le retraiesc mai tirziu.E chiar atit de rau daca incerc sa te pastrez in mintea si sufletul meu?Marea nu face decit sa ne ajute cu noi amintiri de pus la pastrare.Facem baie in mare si ne simtim liberi...liberi de tot si de toate...macar pentru citeva ore sa ma bucur de tine si de tot ce ne inconjoara.
Este locul nostru de suflet indiferent de anotimp...fiecare e frumos in felul sau.
Acasa voi privii pozele facute de noi si voi ride,asa cum faceam si altadata,pe urma dupa un timp le vom comenta,toate acel momente atit de superbe.
Din pacate a trecut vara...vine toamna cu ale sale culori si mirosuri,pe urma vom dirdii de frig la iarna si anul viitor sper sa ne prinda din nou in acel loc al nostru...eterna mare.

2 sept. 2010

Anuntul

Am luat anuntul dintr-un ziar...nimic deosebit aceleasi anunturi de zi cu zi,inchirieri,vinzari,schimburi si cite si mai cite.Intr-un colt,cu litere micute era ceea ce cautam de atita timp,,pentru cei interesati ofer ajutor fara a cere mare lucru in schimb''.Suna cam dubios dar pentru cine stia ce sa caute era de ajuns.Am notat numarul si am sunat.Mi-a raspuns o voce grava,cu un puternic accent ,,din afara''(prefer sa spun asa fiindca nu reuseam sa disting de unde vine) si o liniste in glas pe care doar un om sigur pe el o are.
Ma intrebat doar cum ma cheama si daca sint sigura de ceea ce vreau...vorbe inutile atita vreme cit am sunat si acest lucru il stia si el...ma tatona,influxiunile vocii lui tradau siguranta de sine ca sint disperata sa obtin anumite lucruri.
Am stabilit sa ne vedem intr-un separeu al unui restaurant.Ma astepta la masa,fata ii era in penumbra si chiar si asa ochii scaparau ca doua faruri in noapte.Ne studiam reciproc,asteptam sa inceapa discutia...simteam cum incearca sa imi intre in minte,sa caute puncte slabe de care sa profite.-Incepem?ma intrebat cu un zimbet viclean...Spune-mi ce vrei dar sper ca stii ceea ce cer in schimb...Da sigur,ii raspund pentru fiecare dorinta a mea iti sint datoare cu o zi din viata.
Multumit de raspuns,astepta sa imi auda dorintele cu un aer mai mult decit binevoitor.
Vreau sa se gindeasca la mine,sa fiu in mintea lui,vreau ca sa isi aminteasca de mine cind aude o melodie frumoasa,cind miroase a ploaie de vara sau doar cind suiera vintul prin frunzele copaciilor.Vreau sa zimbeasca in fiecare zi,sa simta fericirea cum face parte din el,sa simta ca sufletul meu ii este alaturi.Vreau ca atunci cind ma trezesc si spun un,, buna dimineata'' ecoul sa imi duca vorbele pina la el.Vreau ca soarele sa ii incalzesca sufletul si sa imi simta dorinta de a fii linga el in fiecare ceas.
-si pentru tine nu iti doresti nimic,ma intreaba el cu ochii mijiti sa ma poata studia?
-dar tocmai mi-am exprimat dorinta aceea ce vreau:fa-l sa simta cit il iubesc si pe urma voi primii si eu ceea ce imi doresc-pe el-.
Cam multe zile din viata iti vei pierde,chiar merita toate astea?
I-am zimbit stiind ca nu mai trebuie sa ii dau un raspuns fiindca stia prea bine...

Decit sa traiesti o viata lunga in nefericire mai bine un an in care sa faci si sa primesti tot ceea ce iti doresti.

Citi dintre noi ne irosim viata,ajungem la o anumita virsta in care am dorii sa dam timpul inapoi ca sa facem altfel lucrurile?Din pacate e mult prea tirziu...