5 iun. 2010

Zidul Plingerii

Am ajuns pina la Zidul Plingerii
unde
oamenii stateau posternati
intr-o nemiscare muta
am cazut in genunchi
buzele mele murmurau in nestire
bataile inimii sa domolit
pleoapele s-au inchis pentru o clipa
am inceput sa ma rog
fara sa stiu de ce
cine stie?
poate pentru iertarea pacatelor
adunate intr-un colt al sufletului
la care imi venea greu sa renunt
si atunci cind
am ajuns sa cred ca e in zadar
ochii s-au deschis spre
lumina blinda
a iertarii de sine
te simti tu insuti
umbra ta e cu tine
si in inima de piatra
si-a facut loc o noua speranta.