24 aug. 2010

23 aug. 2010

Sssst

Se poate sa imi fie dor de ceva ce nu am avut niciodata?Mi-e dor de atingerea miinilor tale.Oare cum ar fi?...blinda, duioasa sau nestapinite din cauza faptului ca ti-ai dorii sa descoperi cit mai repede feminitatea din mine?Se poate sa-mi fie dor de respiratia ta pe umarul meu sting care nu am cunoscut-o inca?Se poate sa imi fie dor de gindurile tale impartasite intre asternuturile mototolite dupa ce ne-am iubit? Se poate sa imi fie dor de mirosul tau pe care il trag in nari de fiecare data cind stau linga tine?Oare cum o fi mirosul tau?Ar avea un iz barbatesc,ar reusii el sa imi incite simturile,sau ar fi nevoie de mai mult decit atit?Imi este dor de miscarea pe care o faci cind ma saruti intr-o incercare de a ma alinta,imi este dor de acel moment cind iti treci mina prin parul meu,o cobori usor pe spate si ma iei pe neasteptate intr-o imbratisare care ma lasa fara respiratie…de emotii…de dor.. de placere.

Intind mina pe locul gol de linga mine si simt cum singuratatea ma inconjoara,strins,in ghearele hapsine.Imi pironesc privirea in adincul tavanului asteptind sa plece...nu e prima data cind imi da tircoale.Miine la lumina zilei totul va fi mai bine...astept doar sa treaca acele citeva ore...da miine totul va fi bine.

Si totusi dupa zi urmeaza noaptea cea plina de monstrii...sssst.

2 aug. 2010

Inceputuri...

Oricine ai fi tu, cititorul acestor rinduri(daca se va intimpla vreodata sa le citesti),fii ingaduitor cu cel care le-a scris.La fel sint si eu om si,ca oricare altul am si eu slabiciuni...Am vrut prin a incepe sa scriu un jurnal intim dar asta inseamna sa le citeasca doar cel care le scrie,
asa ca am ales sa scriu aici intrebarile care mi le pun,toate raspunsurile care le voi primii,si mai ales iubirea sub toate infatisariile ei.
Cum as fi putut scrie daca nu cunosteam toate experientele de viata prin care am trecut,speranta fara motiv?E ceea ce se cheama sa ai vocatia fericirii.Un dar pe care invatam sa il cultivam in timp...
E ca atunci cind privesti un tablou in care este infatisat un peisaj si simti cum culorile sint voioase ca ingerii.Incerci sa gasesti fericirea in acea imagine surprinsa pe o pinza,incerci sa te transpui in acel loc si sa simti cum vibrezi o data cu ea.Incerci sa creezi o adevarata poveste pe baza acelui tablou...Zimbesti fara motiv doar pentru simplu fapt ca iti este dat sa privesti un lucru frumos.
Uneori doar inchid ochii si las frumusetea din jurul meu sa mi se incolaceasca in suflet,o tin strins acolo si ii dau drumul in lume dupa ce simt ca ma napadit in toate ungherele sufletului.
Uneori am nevoie doar de o soapta care sa mi te aduca mai aproape...iar alteori o simpla atingere imi inmoaie oasele si ma lasa sfirsita...acea atingere isi lasa ecoul sapat adinc in mine.