16 mar. 2010

Labirintul

Am stat in fata unei oglinzi si imi priveam chipul...ochii aceia parca nu imi mai apartineau....lipsiti de stralucire,tristi,incercind sa priveasca in mine...

Am intins o mina sa ating cealalta persoana si atunci cind ar fi trebuit sa intilnesc suprafata rece in care ma priveam,mina mea a trecut dincolo de ea,acaparindu-ma cu totul...

Fara frica am pasit inauntru ,in spatele meu inchizindu-se acel perete ca si cum apartineam acelui loc...

Intrasem intr-un labirint,marginile lui erau formate din stele amestecate cu aripi de ingeri,fluturind usor,chemindu-ma sa merg mai departe...

Ma intrebam ce ar trebui sa gasesc la capatul drumului?Oare voi reusi sa ma regasesc pe mine,amintirile pierdute sau bucati din viitorul meu?

Paseam cu sfiala,cite o stea imi atingea parul,lasind in mine o mica stralucire...soapte de ingeri ma insoteau dindu-mi incredere ca totul va fi bine...

Labirintul ma ducea catre nicaieri...intortocheat ca si gindurile mele...ma chema in stinga pentru ca acolo sa nu gasesc nimic decit un alt labirint...

Nu mai doream sa imi fie frica...de ce voi gasii...daca voi gasii ceva bun acolo...de prea multe ori imi este frica de ceea ce trebuie sa hotarasc...

Am inchis ochii si m-am rugat ingerului meu:daca m-ai adus aici ca sa ramin pentru vecie atunci asa sa fie;dar daca m-ai adus aici pentru a capata niste raspunsuri atunci ajuta-ma...

Am deschis ochii si atunci am vazut un virtej de vint care a desprins stelele si a inceput sa inainteze...stiam ca acesta este drumul cel bun...si nu m-am inselat...

In mijlocul labirintului statea o femeie,acoperita de o mantie alba,cu chipul zbircit de batrinete...a intins o mina catre mine si mi-as spus:ia loc,te astept de mult timp...Eu sint Oracolul...sint aici ca sa iti dau o cheie pe care va trebui sa inveti cum sa o folosesti.
Nu ma intreba ce usa deschide aceasta cheie...pina nu vei reusii sa iti infrunti proprile temeri,pina nu vei avea curajul sa pui intrebarile care trebuie si sa ceri raspunsuri nu vei putea folosii acea cheie.

Am plecat,drumul m-a dus singur la oglinda,in mintea mea razbeau mii de ginduri,cheia era in palma mea strinsa,ii simteam raceala care imi dadea fiori.

Am pasit in lumea mea si cind am trecut acel prag,in mintea mea s-a facut lumina:cheia era de la sufletul meu.