19 feb. 2010

Dor de tine...

Azi nu vreau decit sa iti spun ca mi-e dor de tine.Un dor plapind care isi face loc mai mult si mai mult pe zi ce trece in mine cu fiecare zvicnire timida a pulsului meu.
O fi rau o fi bine?Prefer sa nu imi pun astfel de intrebari in aceasta zi,azi vreau doar sa imi fie dor de tine.
Am o mica busola de aur in care am inchis Timpul...Acel timp in care sint toate atingerile tale,toate momentele in care bataile inimii mele reuseau sa intreaca secundele dintr-un singur minut.Acel timp in care imi spuneai povesti cu Romeo si Julieta, cind eu nu imi doream decit sa iti simt mina care trece conturul sinului meu.Daca am fi avut 16 ani nu ai fi fost nevoit sa te ridici de linga mine nemultumit ca nu ma satisfaceai,cu vorbe dulci si scuze banale pe care ma prefaceam ca le cred pentru a fii cit mai mult timp cu tine.Daca am fi avut 16 ani ne-am fii multumit cu sarutari frugale,atingeri timide,nu ca acum cind cautam inebuniti pielea dezgolita,insemnata de miinile care string,cauta noi metode de a stoarce ultima farima de placere.
Mi-am proiectat pe retina ochiului sting o imagine cu tine care sa ma insoteasca in plimbarile mele si mai ales, cind privesc dincolo de prezentul in care ma aflu,sa nu mai fiu nevoita sa te caut in fiecare persoana care trece pe linga mine...
Fiecare gest al cuiva,fiecare voce care seamana cu a ta,ma fac sa intorc capul si sa
te chem pe nume.Totul este o fantasma a mintii mele...
Merg pe stada ,ma uit la oameni,oare isi aleg ei insisi proprile vieti?Nu cumva si ei ca si mine au fost,, alesi'' de catre destin?Nu ma consider o victima...am fost libera sa aleg...In cautarea fericirii ne poticnim cu totii:omul banal de pe strada,
cel care isi numara gramada de bani,prostituata din coltul strazii,fotomodelul care zimbeste pe scena deschisa,niciunul dintre noi nu reusim sa fim fericiti cu adevarat.