30 dec. 2009

Surisuri de ingeri

Unde exista minciuna
Orice capcana intinsa
E piatra de mormint

Ne despart de sinele luminii
Tacuta intristare
Calcam pe strimte trotuare
Cu suflete impovarate de nelinisti

Mi-e sila de ura ce imprastie pe cale-durerea
Amintirile sint surisuri de ingeri
Asternute peste candoarea florilor
Cum ploile verii au limpezimea Cerului.

Adio

Noi oamenii ne hranim din amintiri.Mereu si mereu...Le disecam...taiem dintr-un loc (ceea ce nu ne place),adaugam intr-altul (asa cum ne-am fi dorit sa fie) si ne gindim la,,ce ar fi fost daca...''
Se repeta mereu acel,,daca''...asa ca atunci cind ne agatam de amintiri...suferim (inca)...ne amuzam
(mai rar) si iar le luam la rind,nu sintem capabili sau nu dorim sa renuntam la ele.
Si ce te faci cind una dintre acele,,amintiri'' apar in fata noastra in carne si oase?Da,eu stiu cum este...A fost un soc sa il vad in fata mea pe D. dupa atitia ani.De ce a trebuit sa te intilnesc acum,cind am reusit sa mi te scot din minte,din suflet,din...mine(cu greu recunosc,dar am reusit).
Pina la urma trecutul te ajunge din urma...si se intimpla la momentul nepotrivit.
Ne-am privit citeva clipe,fara vorbe,nici nu era nevoie...a intins mina spre mine,ochii lui ma devorau,ma faceau sa ma pierd in ei ca intodeauna.Zgomotul strazii,agitatia din jur,totul a disparut pentru citeva secunde..Eram doar noi doi...el cu mina intinsa asteptind sa o stringea pe a mea.
Am intins la rindul meu mina;imbratisarea lui a venit inainte sa apuc sa spun ceva sau mai rau sa gindesc...Ma strins la pieptul lui,cu tarie,mirosul lui atit de cunoscut mi-a invadat simturile...
Ah,miini tradatoare cum tremurati...cit ati vrea sa stringeti in brate acel trup...
Inima nebuna,opreste-te...nu e pentru tine...nu mai este...nu trebuie reinviat ceea ce a fost.
El face parte din trecut,au ramas doar amintirile...multumeste-te cu ele.
Am inceput sa vorbim banalitati;ma miram ce voce calma am...fara nici un tremur...e destul sa stiu doar eu furtuna ce s-a iscat in mine...
In mintea mea s-au derulat ca intr-un film toate momentele cu bune si rele...
-Ai plecat,mi-am spus..tu ai fost cel care ai plecat...nu voi permite sa se intimple iar asta.A fost frumos,am iubit si am fost iubita.Am ales sa merg mai departe.
Dupa acel monolog cu mine,am reusit sa opresc ritmul galopant al inimii...ma intreb oare ce ar fi fost daca as fi acceptat invitatia la cafea?Ne multumeam doar cu atit sau am fi dorit sa reinoim amintirile?Dar va ramine doar o intrebare...pentru ca am ales...Amintirile trebuie sa ramina doar amintiri.A fost frumos...Acea intilnire neasteptata...ceea ce am citit in ochii lui...ca inca exist acolo undeva pentru el...E destul...Mi-am linistit sufletul,dupa atitia ani...
Adio...

SI...

Iti amintesti?
Imi amintesc
Eram copii
Si eram goi
Si eram noi
Si eram doi
Si te-am privit
Si m-ai privit
Si te-am dorit
Si m-ai dorit
Si te-am avut
Si m-ai avut

Si m-ai avut...