18 feb. 2010

Echilibru

Seara trecuta m-am simtit atit de singura...te-am asteptat...uitata...parasita...desi am incercat sa iti caut scuze fiindca nu ai venit,nu mi-ai lasat nici macar un mesaj.
Ingrijorare...neliniste...intrebari stupide...raspunsuri suspendate in aer...dorinte care pulseaza in vene...ginduri mai putin bune,cum ca nimic din ce se intimpla intre noi nu isi are rostul...ginduri pozitive ca merita fiecare minut cu tine...incertitudini...mereu si mereu.
Pina la urma ce ne leaga pe noi unul de celalalt?Sa fie doar dorinta carnala,sa fie linistea pe care o simtim amindoi cind stam unul linga celalalt,sa fie nelinistea care ne face andrenalina sa fiarba in noi,sa fie atingerea mea plina de grija,sau a ta ca cel care ma are?
Mi-as dorii sa imi spui ca nu imi vei da drumul pentru ca tii indeajuns de mult la mine incit sa nu poti face asta.Mi-am gasit un echilibru in tine asa ca m-am ancorat adinc,sper ca destul de adinc in tine pentru a reusii sa ramin la suprafata destul timp.