13 mar. 2010

Despre...

Despre adevarata singuratate nu putem vorbi decit in soapta.Nu putem spune tuturor ca sintem singuri.Nu vom recunoaste decit in fata noastra ca sintem singuri...
Eu nu am nevoie decit rar sa vorbesc despre asta.Si uneori nu mai am nevoie nici de regrete.Am invatat asta de la viata.Viata are intodeauna dreptate oricum am lua-o.

Cit de cruzi putem fi uneori fara sa ne dam seama.Stau si ma intreb:din ce parte ma va lovi oare destinul?

Ma uit la norii care se tirasc deasupra muntilor si imi dau seama ca ma aflu in singurul loc din lume,unde miscarea lor pe cer are un sens precis.
Si chiar daca multe lucruri nu mai seamana cu ceea ce stiam din copilarie,au mai ramas altele care sa imi aduca aminte ca viata poate fi si frumoasa.

Imi revad viata,urmarind cum alterneaza umbrele norilor si lumina soarelui care ma dogoreste.
Ca si cum mi-as tine viata in palme si trebuie sa stau nemiscata si sa astept.Sa astept ce?
Cunosc tot ceea ce urmeaza sa imi aduca norii si soarele.

De fapt am descoperit lumea traind in ea,cu singuratatea,cu iubirile,cu necazurile si cu bucurii.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi amintesc...Si simt cum deasupra tuturor contradictiilor mele,exista ceva ce nu voi trada niciodata:Dragostea.