SI...

Iti amintesti?
Imi amintesc
Eram copii
Si eram goi
Si eram noi
Si eram doi
Si te-am privit
Si m-ai privit
Si te-am dorit
Si m-ai dorit
Si te-am avut
Si m-ai avut

Si m-ai avut...

...

Ciudat mi se pare ca oamenii fug de fericire, nu o cauta. (Marin Preda)

Niste ginduri

Uraindu-ti semenul,mai ales pe acela care prin valoarea lui ar trebui cel mai mult iubit,nu-l anulezi asa cum fals iti inchipui ci te anulezi pe tine.
Nu scapi de el ,dimpotriva,iar obsesia lui iti atirna de suflet ca un lant lung si ruginit sub a carui povara pina la urma te prabusesti si nu te mai ridici niciodata.
Esecul iubirii este asadar si esecul cunoasterii.Cei care nu iubesc ,spus pe sleau-sint niste prosti-.
Iar prostia dupa cum stim se plateste scump...

Soapte...

Doar luna e de vina...
Vine aproape de Pamint si inebuneste lumea
Scoate la iveala secrete de mult ascunse
Soptind in taina le da mai departe
Tradatoare ca luna e inima mea toata.

Intinde palmele

Ti-am spus vreodata ce culoare are sufletul meu?
Nu,nu e alb,roz sau albastru e doar,,straveziu,plin plin de ramnificatii.Da asta e sufletul meu.Si mai stii ceva?Fiecare dintre acele ramnificatii iti poate spune o poveste.
Povesti mai mici sau mai mari,povesti de viata si povesti inventate,vesele sau triste si mai ales povesti de iubire.Unele dintre toate aceste povesti s-ar putea sa nu iti placa..Mai am printre ele si povesti dintru-un trecut care ar trebui trecut la categoria,,ce sa nu faci in viata''.
Dar au trecut toate si acum s-au transformat in amintiri.Si daca cauti bine poate gasesti si niste povesti care s-au transformat in cosmaruri de-alungul timpului...Nu te speria,a trecut totul...ma mai trezesc uneori noptile,cu trupul scaldat de sudoare,tremurind de spaima si cu lacrimi pe obraz dar nu mi-e frica...te am pe tine sa ma aperi.
Am o idee..Intinde palmele...impreuneaza-le..tine-le asa o secunda... atit am nevoie...pina iti pun sufletul meu in palme...fa ce vrei cu el...ti-l daruiesc.Asculta-l,citeste-l sau lasa-l jos.Nu am nevoie de el...fara tine oricum ma simt ca si acum...goala pe dinauntru.
Ti-am spus vreodata ce culoare are sufletul meu?

Am plins...chiar miine

M-am saturat sa fiu femeia-puternica,femeia care zimbeste mereu ca si cum nimic nu o poate atinge ca si cum ceea ce se intimpla ar fi normalul de zi cu zi.
M-am saturat sa-mi sterg lacrimile,noapte de noapte cu miini tremurinde de dor...m-am saturat sa iti dau voie sa intri in visele mele.
Vreau sa te scot afara din mine...iti interzic sa mai ramii.Ti-ai lasat amprenta in mine scrijelita
adinc adinc ca un stigmat...e semnatura ta personala ca sa nu uit ca iti apartin.Cum poti crede ca as
putea sa uit cind la fiecare miscare te simt,iti simt semnatura fierbinte care ma face sa imi clocoteasca singele?M-am saturat de tine...nu mai vreau sa fiu dependenta de tine,imi ajunge...
Dispari,inchid ochii sa nu te vad plecaind...naiba sa te ia...iarta-ma pentru ce am spus...ramii,te rog...nu pleca...recunosc...am nevoie de tine.Nu vreau sa ma vindec de tine...ramii.

JOCUL

Viata mea e asemanatoare cu un puzzle...bucatele mici care asteapta sa fie asezate la locul potrivit...fiecare blestemata de bucata isi are locul ei.
Nu stiu cum se face ca am incercat de citeva ori sa il reconstruiesc si ceva nu se potriveste...La prima vedere pare ca ar fi bine dar imi dau seama ca am gresit si o iau de la capat din nou.
Ma gindeam ca poate e incomplet jocul,cine stie poate am pierdut piese din el sau nu stiu poate am adaugat prea multe.Da cred ca asta sa intimplat:am pus piese in plus care acum ma incurca sa mai continui jocul asa cum eram obisnuita.Ce sa fac?Sa renunt la acele piese care sint in plus sau sa incerc sa continui cu toate piesele,chiar daca nu se potrivesc dar asta face jocul mai interesant?
Merita oare efortul de a complica lucrurile?Dar iar stau si ma intreb ce se poate intimpla daca ma satur si vreau sa renunt?Iau acele bucatele care nu se potrivesc si le pun in alta parte...E foarte simplu,nu?Oare asa sa fie?As putea uita de existenta lor?Voi putea sa le arunc si sa nu ma gindesc ca oare cum ar fi fost daca continuam jocul cu ele?La naiba...Prea multe intrebari,prea multe complicatii si totul pentru ce?E doar un simplu joc de puzzle.
O singura intrebare mai am ce e mai important in viata fericirea sau stabilitatea?