Ce e timpul?

Ce e Timpul?Scurgerea tacuta a unor fire de nisip...Ocolul pe care il face luna in jurul Pamintului si ocolul Pamintului in jurul Soarelui.
Primul rid al omului matur si primul strigat al omului nascut...
Intr-un vechi cimitir de tara,sub un copac intunecat, un nume necunoscut,sapat pe un mormint,un nume pe jumatate sters de ploaie si vint...
Natura care moare in fiecare iarna si renaste in fiecare primavara...
Ce e timpul?Privirea unei mame,glasul unui tata...
Amintirea copilariei care inca te face sa visezi...O muzica indepartata de vreme,un sat uitat...
Chipurile pe care nu le vei vedea niciodata...
Timpul e avintul si regretul,e nadejdea si melancolia...
Timpul pentru mine inseamna tot ceea ce esti TU...

...

aripi de cocor mi-au sagetat
inima si din ea a tisnit suvoiul
aducerilor aminte...
dar racoarea diminetilor mi-a invadat fata,
iar viata mi-a soptit:
MERGI MAI DEPARTE.

Te-am gasit...

nu stiu de cit timp stateam si imi priveam umbra care se unduia cu fiecare miscare pe care o faceam.
obosita m-am asezat urmarind-o sa facem aceleasi miscari(cum ar fi normal), dar spre surprinderea mea,umbra cea
naravasa statea si ma privea sfidatoare.
linistita am privit dincolo de ea sa vad de unde isi ia atita forta incit sa faca ceea ce doreste-asta ar fi ceva ce ar trebui sa invat si eu- mi-am spus in sinea mea.daca pina si o amarita de umbra are curajul sa faca ceea ce doreste atunci de ce nu as face-o si eu?mda,buna intrebare...
a inceput sa danseze pe o muzica doar de ea auzita...miscarile seducatoare pe care le avea ma duceau cu gindul la bratele tale incolacite in jurul meu,la dansul la fel de seducator al trupurilor noastre care se miscau in acelasi timp.
dansul devenea mai alert,miscarile mai ample,totul era ametitor ma indemnau sa simt acea fericire care indemnau spre libertatea spiritului.
am inceput si eu sa ma misc la fel ca ea,intunericul facea posibil sa ne luam de mina,sa facem aceeasi pasi chiar daca era ceva nou pentru mine.
si in timp ce zvicnirea timida a pulsului meu capata tot mai mare forta,absenta ta parca nu mai era atit de dureroasa...am inchis ochii si te-am visat ca umblai in intuneric...si eu la fel...si te-am gasit.

Amintiri

fosnet de aripi
culegind pulberea
plinsetelor oarbe
pe trepte de plumb
un inger tirziu
culegind pe brate
amintiri albastre
suindu-le sus
pe treapta de ginduri
aninind
pierderea fericita-n
eternitate
cenusa amara
se sufoca
in gitul de lebada
materie uda
ingerul arde
de veninul serpilor
rosii,adormiti
pe-o aripa de inger
indragostit de amintiri.

...

De ce oare fac prostii atit de mult caz?
Pacatul este inceputul si nasterea
Si viata insasi,cea plina de greseli
Este chiar moartea,furtuna cea plina de teroare...

Asculta-ma

incerc sa fac diferenta intre realitate si ...tine.intre realul din vis si realul de zi cu zi...intre prezenta si absentele tale...incerc sa fac diferenta intre iubirea si ura ce ti-o port... sa fac in asa fel incit sa fie dozate in parti egale.
existi cu adevarat?ma intreb uneori cu toate ca stiu sigur ca da,cind noaptea iti simt respiratia sacadata cind imi atingi coapsa stinga cu degetele inclestate de dorinta,cind imi lingi pielea deja infierbintata,cind dimineata patul inca mai pastreaza mirosul tau si gemetele tale inca imi zghirie timpanele.
am in gura niste cuvinte mototolite,peste care iau o lingura de miere indulcita cu o pastila de morfina...poate va aluneca mai usor pe git si ma va ajuta sa te simt in continuare.
am sa iti vorbesc despre acele momente cind ma cuprinde disperarea si frica de singuratate si te rog in gindurile mele sa ma prinzi inainte sa ma inalte prea sus si sa imi dea drumul sa ma zdrobesc de Pamint.
am sa iti vorbesc despre acel moment in care a trecut fericirea pe linga mine si nici nu am indraznit sa intind mina spre ea...sa ii cersesc fiinta.
am sa iti vorbesc despre acele momente in care am inceput sa simt mai mult decit eram pregatita sa o fac...
mi-am vindut de prea multe ori visele in care credeam...ce se intimpla cind te vinzi de prea multe ori?pina la urma nu mai ramine nimic.

Iluzii inutile sau nu...

Cum ar fi o lume in care tu n-ai exista?Banuiesc ca ar arata exact ca si camera mea:destul de ordonata...Initial dezordinea ar fi ultima sfidare produsa lui Dumnezeu,singurul care te poate crea; de ce nu o face?de ce ezita?
Dumnezeu se teme de tine ...esti singurul lui copil nerecunoscator;asa hidos cum esti,te-a imbracat in frumusete;sarman Protus ascuns de o iluzie aluneci neputincios,catre adevarata ta natura;te temi ca-ti voi zarii adevarata ta natura si atunci te retragi aruncind in urma valul iluziei;te lasi dorit;te lasi ghicit;esti tu;existi tu cu adevarat?
Te lasi ademenit de jocul tau,propiul tau joc si nimic nu poate impiedica diversificarea la infinit a formelor,daca ni se vor fura iluziile vom ramine,saraci-o lume de creaturi inestetice si suferinde...