Zidul Plingerii

Am ajuns pina la Zidul Plingerii
unde
oamenii stateau posternati
intr-o nemiscare muta
am cazut in genunchi
buzele mele murmurau in nestire
bataile inimii sa domolit
pleoapele s-au inchis pentru o clipa
am inceput sa ma rog
fara sa stiu de ce
cine stie?
poate pentru iertarea pacatelor
adunate intr-un colt al sufletului
la care imi venea greu sa renunt
si atunci cind
am ajuns sa cred ca e in zadar
ochii s-au deschis spre
lumina blinda
a iertarii de sine
te simti tu insuti
umbra ta e cu tine
si in inima de piatra
si-a facut loc o noua speranta.

Pierderea naivitatii naste o constiinta ironica,pe care n-o poti inabusi nici in preajma lui Dumnezeu.Te tavalesti intr-o isterie duioasa si spui tuturor ca vietuiesti...Si ei te cred...

Vise poznase

Stiati ca exista vise poznase, uneori pline de surprize care se amuza,profitind de somnul nostru si ne joaca farse,ne creeaza obstacole sau ne ofera piste pe care sa ne indreptam viata?

Piste care ne pot antrena...acolo unde o parte din noi nu vrea sa ajunga,dar unde,cealalta parte din noi,la fel de importanta ne invita,ne atrage sa mergem.

Noi oamenii sintem fiinte complexe,insufletite de o multime de dorinte,care nu ajung intodeauna sa ne inteleaga,sa se armonizez intre ele.

Party...

DOAMNA...DA PETRECERI CA SA ACOPERE LINISTEA...

Inceputuri

Uneori statea singura intr-o nemiscare perfecta.Simtea cum i se catara pe umeri o pasare neagra si o stringe in gheare,se simtea foarte vulnerabila,fragilitatea sa o zdrobea ca o povara.
Ar fi vrut sa sparga obiectele,bibelourile ca sa isi calmeze nervii.Dar atit de mult i se incubase in tinerete respectul fata de lucruri,incit acum acestea o dominau.
Neputind sa actioneze impotriva unei fiinte sau asupra lumii,aspira doar ,cu modestie sa faca un pic de ordine in aceasta.
Pe parcursul relatiei cu el s-a transformat in doua persoane;una era femeia care vorbea despre dragoste si credea in ea si a doua era femeia care denunta aceasta legatura.Una se resemna cealalta se revolta.
Lumea dragostei cu legile ei nescrise,acea fuga a fiecaruia spre altcineva,tot acel joc inutil sau nu,dorinta dusa pina la extrem de a poseda,satisfactia unora si golul ramas dupa pierderea fiintei iubite,toata perfidia si lipsa de scrupule pentru a avea in bratele tale un corp,care o data posedat pare ca isi pierde din toata frumusetea si
dorinta de al mai avea.
E cu adevarat greu sa iti reamintesti frumusetea inceputurilor,trebuie sa le fi trait si uitat,caci numai ele ii tine pe amanti cu sufletul la gura si ii indeamna sa traiasca sub marea lumina a noului.

Alegeri

Am vrut sa scriu despre ce se intimpla intr-o clipa dar indiferent cu ce incepi,sfirsesti cu atit de putin.

Daca am putea sa ne povestim viata intr-o singura pagina de jurnal...sa includem acolo bune si rele,atitea clipe adunate de-a lungul vietii...Cum ar suna o carte care sa se intituleze,,Viata unei femei povestita intr-o singura zi''? Ar fi mai lung titlul decit povestea in sine...Si totusi ce ati alege sa scrieti stiind ca aveti la indemana o singura pagina?A-ti alege lucrurile frumoase,momentele fericite sa ramina marturie peste timp sau a-ti alege acele momente triste,de care v-ati lovit in viata si poate la timpul respectiv ati crezut ca nu ve-ti avea puterea sa treceti peste ele?

Eu una as incepe cartea cu momentul din acea dimineata ploioasa in care m-ai prins de mina si amprentele tale au ramas parte din mine...

Calator fara permis

“Sunt calator fara permis prin lumea ta, cobor din cand in cand, intre doua apusuri infinit de albastre. Ma asez pret de o clipa la marginea zdrentuita a altei nopti departe de tine (si nimeni nu va sti / ca seara, sufletul meu, / ca tarmul care se modeleaza din mare, / ia forma uitata a trupului tau). Sunt aici, aproape, impartita intre senzatia de verde si urma pierduta a pasilor tai noaptea tarziu. Va veni un anotimp in care verbele noastre vor capata cenusiul perfectului compus si atunci am sa inventez un dialect al inimii fara timpul trecut, in care tarziul va avea numai valoare istorica in muzeul sentimentelor uitate.”