UN LOC DRAG SUFLETULUI MEU

Sssst

Se poate sa imi fie dor de ceva ce nu am avut niciodata?Mi-e dor de atingerea miinilor tale.Oare cum ar fi?...blinda, duioasa sau nestapinite din cauza faptului ca ti-ai dorii sa descoperi cit mai repede feminitatea din mine?Se poate sa-mi fie dor de respiratia ta pe umarul meu sting care nu am cunoscut-o inca?Se poate sa imi fie dor de gindurile tale impartasite intre asternuturile mototolite dupa ce ne-am iubit? Se poate sa imi fie dor de mirosul tau pe care il trag in nari de fiecare data cind stau linga tine?Oare cum o fi mirosul tau?Ar avea un iz barbatesc,ar reusii el sa imi incite simturile,sau ar fi nevoie de mai mult decit atit?Imi este dor de miscarea pe care o faci cind ma saruti intr-o incercare de a ma alinta,imi este dor de acel moment cind iti treci mina prin parul meu,o cobori usor pe spate si ma iei pe neasteptate intr-o imbratisare care ma lasa fara respiratie…de emotii…de dor.. de placere.

Intind mina pe locul gol de linga mine si simt cum singuratatea ma inconjoara,strins,in ghearele hapsine.Imi pironesc privirea in adincul tavanului asteptind sa plece...nu e prima data cind imi da tircoale.Miine la lumina zilei totul va fi mai bine...astept doar sa treaca acele citeva ore...da miine totul va fi bine.

Si totusi dupa zi urmeaza noaptea cea plina de monstrii...sssst.

Inceputuri...

Oricine ai fi tu, cititorul acestor rinduri(daca se va intimpla vreodata sa le citesti),fii ingaduitor cu cel care le-a scris.La fel sint si eu om si,ca oricare altul am si eu slabiciuni...Am vrut prin a incepe sa scriu un jurnal intim dar asta inseamna sa le citeasca doar cel care le scrie,
asa ca am ales sa scriu aici intrebarile care mi le pun,toate raspunsurile care le voi primii,si mai ales iubirea sub toate infatisariile ei.
Cum as fi putut scrie daca nu cunosteam toate experientele de viata prin care am trecut,speranta fara motiv?E ceea ce se cheama sa ai vocatia fericirii.Un dar pe care invatam sa il cultivam in timp...
E ca atunci cind privesti un tablou in care este infatisat un peisaj si simti cum culorile sint voioase ca ingerii.Incerci sa gasesti fericirea in acea imagine surprinsa pe o pinza,incerci sa te transpui in acel loc si sa simti cum vibrezi o data cu ea.Incerci sa creezi o adevarata poveste pe baza acelui tablou...Zimbesti fara motiv doar pentru simplu fapt ca iti este dat sa privesti un lucru frumos.
Uneori doar inchid ochii si las frumusetea din jurul meu sa mi se incolaceasca in suflet,o tin strins acolo si ii dau drumul in lume dupa ce simt ca ma napadit in toate ungherele sufletului.
Uneori am nevoie doar de o soapta care sa mi te aduca mai aproape...iar alteori o simpla atingere imi inmoaie oasele si ma lasa sfirsita...acea atingere isi lasa ecoul sapat adinc in mine.

1001 de nopti

Singura pe strazile pustii in noapte...doar pantofi mei cu toc imi faceau simtita prezenta pe stradutele linistite...lumina cite unui felinar ma urmarea in soapta.
Orasul ma absorbit complet.Nu,nu acum in aceasta plimbare ci intr-una din zilele in care paseam agale prin locurile acum cunoscute.Cafenelele acum inchise ma salutau din mers si parca imi vorbeau,,te asteptam,nu pleca locul tau e aici,orasul te asteapta''.
Mergind singura incercam sa imi imaginez un oras de poveste cu copaci plini de flori nemaivazute,cu ghirlade de flori de cires in locul firelor nesfirsite de pe stilpi.
Cu blocuri in culori stralucitoare care sa ne inveseleasca spiritul si strazi pavate cu matase in care pasii nostrii sa ne poarte fara zgomot.O lume de basm care sa ne faca mai buni,in care iubirile imposibile sa devina posibile,un oras in care sa ninga cu magnolii pe care fetitele sa si le prinda in par.
Un oras in care frumusetea interioara sa conteze mai mult decit cea interioara,in care invidiile,rautatiile si cuvintele rele sa nu existe.
In acel oras vei fi tu care ma astepti departe de tot ce e rau unde ne vom putea traii povestea noastra.

Un claxon strident in noapte ma smulge din mrejnele visului aducindu-ma la realitate...privesc in jur aceleasi lumini de pe stilpii plini de fire de curent,aceleasi blocuri unele in umbra din cauza intunericului,aceleasi blocuri gri si triste,acei copaci pustiiti de flori...e lumea noastra...lumea reala in care traim...merg mai departe cu un suris pe buze...plimbarea mea se apropie de sfirsit ma duc spre casa...acolo ma astepti tu,,,chiar daca nu traim in acel basm stim sigur un lucru:ne traim povestea noastra in ea se afla ceea ce ne dorim noi.
Noapte Buna...

Spune-mi ce vrei

Inchide ochii...paseste in intuneric...gusta interzisul...spune-mi ce vrei...

vrei sa gusti din mine?
vrei sa simti ce miros are pielea mea?
vrei sa imi prinzi parul in pumn si sa ma faci sa te privesc fara rusine?
vrei sa te lipesti de mine sa imi simti transpiratia cum imi curge intre sini?
vrei sa iti treci mina intre copasele mele si sa simti tremurul dintre ele?
vrei sa imi legi ochii si sa iti apropii gura de buricul meu?
vrei sa treci cu limba de-a lungul corpului facindu-ma sa te implor sa ma iei atunci fara a mai pierde timpul?

Sau pina la urma astea sint dorintele mele si trebuie doar sa ti le impartasesc pentru a ne contopii impreuna?

Chiar nu mai are nici o importanta... esti linga mine si am inchis amindoi ochii...vreau sa fiu prima care gusta interzisul.

Atingerea unui inger

Undeva la capatul pamintului intre hotarele celor doua lumi(al nostru si cel al tarii de nicaieri) a simtit atingerea unui inger.
S-au privit in ochii si a simtit cum se afunda in mintea ei,cautind motivul care ii purtase pasii intra-colo.
Au avut impreuna dezbateri puternice si taceri confortabile...a citit in ea ca inca nu reusea sa isi aleaga drumul in viata.Indoielile incolteau in sine,o acaparau asemeni unei pinze de paianjen...
Intelegea incercarile care o asteptau,se gindea cit de ingust era adevarul dintre realitatile si tesatura acestei lumi false,zamislite de propria ei imaginatie.
Datorita atingerii ingerului isi dadu seama ca e cazul dupa multa vreme sa isi faca ordine intre pasiunile si dezamagirile ei,subordonindu-le ratiunii,desprinzindu-se din incilceala vietii si limpezindu-si nelamuririle.
Mai facuse o descoperire asupra vietii...departarea,evadarea nu aveau nimic de-a face cu libertatea.Libertatea exista inauntrul tau,indiferent de locul in care te-ai afla.
...Pina la urma se dovedi mai puternica decit ar fi crezut.In timpul acestui dezastru isi cucerise demnitatea...se putea intoarce linistita sa infrunte rautatiile lumii...ingerul ei era linga ea mereu asa cum ii promise-se.

Azi...

Azi am nevoie sa imi zimbesti...intr-o dimineata atit de frumoasa asta ar fi reteta perfecta:tu,eu si zimbetul tau care imi incalzeste sufletul...nu am nevoie de cuvinte,uneori sint de prisos...diminetile in care ma trezesc alaturi de tine si imi zimbesti sint cele mai perfecte...deocamdata imi este de ajuns...

Azi imi gasesc fericirea in zimbetul tau...miine...nu stiu ce va fi miine...cine stie poate miine imi vei cere tu sa iti zimbesc...