scrisoare pentru suflet

buna...nu ti-am mai scris pina acum...desi as fi vrut de nenumarate ori.mi-era teama ca n-ai sa imi raspunzi,de fapt nici acum nu sint prea sigura dar in starea in care sint mai sper ca iti vei gasii timp si pentru mine.
sint o fire dificila...poate prea dificila pentru timpurile noastre.nu stiu...nici nu stiu daca am sa iti trimit totusi scrisoarea,ma gindesc ca printre atitea plicuri s-ar ratacii al meu...
vreau sa ma asculte cineva,vreau sa vorbesc cu cineva,sa nu ma intrerupa pentru ca n-am sa continui,sa nu ma consoleze pentru ca am sa il dispretuiesc,intrebarile sa vina de la sine fara sa loveasca in rani deschise...
stiu ca nu sint singura...poate te-ai saturat de astfel de povesti dar nu mai pot.intelege sau spune-mi ca ai inteles chiar daca nu o faci...
ma doare ingrozitor prostia si minciuna si noptile carora nu le vad capatul...
ma dor gindurile,ma dor picioarele,miinile ma doare EU.
ai vazut vreodata un suflet?nu?vino sa il vezi pe al meu.sau nu...pentru ca se ia...se ia dezolarea,deprimarea,singuratatea,lipsa oricarui orizont,lipsa rasaritului de soare...
nu mai am loc in suflet care la cea mai mica atingere sa nu doara.cui ii foloseste?

Orizonturi...

Priveam avid in zare,cu lacomie muta
Cum creste orizontul si trece geana uda
Atinge-n zbor o pleoapa cu rasuciri terestre
Se pravaleste-n mine,amagitor ma cheama
In carne mi se opreste,aluneca intr-o parte
Desfac cu-o mina pieptul si fac loc mai departe
Cu-n vuiet lung se scurge in vene se inoada
Apusul se prelinge in suflet roata-roata
Urmeaza curcubeul cu ale sale curbe
In mine isi fac veacul niste anotimpuri crude
Culori cu gust salbatic se sting acum in mine
Iar infinitul isi cheama povesti de mult apuse.

File de poveste...

Te-am scris zi de zi cu sirguinta unui om avid de a stii cit mai mult despre tine,dupa care te-am trecut intr-o carte pe care aveam de gind sa o leg in fire de aur si sa o pastrez doar pentru mine.
Toate lucrurile frumoase si chiar si cele mai putin frumoase le-am scris pe paginile tale pentru a nu uita momentele cind te asteptam infrigurata de nesomn ,momentele cind intindeam catre tine degetele rasfirate de dorinta intr-o incercare muta de a te tine cit mai mult linga mine...
Si acum pe filele nuditatii tale astern povestea noastra intr-o ambuscada de simturi care incoltesc in mine...
Povesti de viata din care invat mereu ceva despre tine,le scriu cu regrete tardive datorate faptului ca nu fac parte din ele...
Ma intrebam oare ce anume il face pe om sa fie om?Nationalitatea lui,religia din care face parte sau ce...?Dar nu...de fapt e vorba de alegerile pe care le facem fiecare...
Aici la scrierile paginilor tale am asistat la durerile facerii unei realitati mai mult decit graitoare.
Mai am de adaugat noi si noi pagini,aduceri aminte sau viitoare regrete...in paginile tale s-au adaugat fragmente care m-au facut sa zimbesc,altele care mi-au adus lacrimi in ochii si unele la care nu as renunta pentru nimic in lume fiindca acolo esti tu...

Tu esti al meu

te-am cautat in amintiri cind mi s-a facut dor de tine...nu a trebuit decit sa inchid ochii si te-am auzit cum imi sopteai la ureche...tainice soapte...dulce ispita...
iti dau voie sa pleci...ca sa ai unde sa te intorci...asta ca sa vezi cit tin la tine.
ma intreb daca asta sint eu,cea care iti reda libertatea atunci cind ti-o doresti...daca gresesc sau doar...nu stiu.
a mai facut cineva pentru tine acest lucru?
tu esti al meu...cel putin in noptile acelea tacute,cind iti simteam caldura corpului si respiratia calma si fara griji... in timp ce eu iti pazeam somnul.
tu esti al meu...in zilele cind nu esti linga mine si ma intreb cind iti vei amintii ca te astept...
stiu ca ma cauti in alte femei,cind stringi in brate alte trupuri,cind saruti alte buze cu gura ta pacatoasa,cind gusti din carnea lor de parca as fi eu...si atunci cind te intorci nu mai simt mirosul meu impregnat in tine...te iau in brate si ma ofer tie...ca o posedata te string la pieptul meu si te inhalez cu nesat.
da,tu esti al meu...ma droghez cu tine, si nu regret nimic.
pentru cei care au pareri de rau pentru mine sau imi condamna slabiciunea le spun sa nu faca acest lucru...imi place viciul meu...am nevoie de el...imi umple fiecare ungher al mintii mele si ma lasa sfirsita ca intr-o betie a simturilor.
citi dintre voi au curajul sa isi recunoasca proprile slabiciuni?

Poveste

...femeia aceasta stia sa iubeasca.cu instinctele puternice,cu inteligenta lucida,ea iubea fara ascunzisuri,fara cuvinte,cu toate fibrele corpului ei,cu caldura ei exasperanta...
...si ia zimbit...cu amestesc duios de duiosie si ironie...gindurile,simturile si faptele se ajusteaza mereu la imprejurari,inconstient.
...in acel moment incepea trecutul.ca o muzica de pe alte meleaguri,reflectate intr-un ecou erau adunate in ea, toate anotimpurile strinse ca intr-un manunchi...

Daca

Daca
mereu daca
in inima si-n sufletul meu
daca
si iar daca
ma seaca si astazi mereu
daca-
ce n-as da sa nu mai existi
daca
si iar daca
te-as vrea cu mine
aici.

Dumneata sau tu?

De zece ani esti prieten de aproape cu o femeie si va ziceti ,,dumneata''.
Acum un ceas ai vazut intaia data pe o femeie care ti s-a dat si al carei nume nici nu-l stii,si va ziceti ,,tu''.
Oare singura apropiere dintre suflete este corpul?