eu cred...

E stupid sa crezi ca viata nu va permite schimbarea,ca trecutul n-o va permite.Trebuie sa te bati,sa te straduiesti,sa traiesti mai bine.


...niciodata nu poti avea prea multa dragoste...

Ce este iluminrea?

Ce este iluminarea?

Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un străin. „Te înduri să-mi dai un ban?”, murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball. „Nu am nimic să-ţi dau”, spuse străinul. „Dar pe ce eşti aşezat?”, întrebă acesta. „Un gunoi”, răspunse cerşetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu.” „Te-ai uitat vreodată înăuntru?”, întrebă străinul. „Nu”, răspunse cerşetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea. “Uită-te înăuntru”, insistă străinul. Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur.

Eu sunt străinul care nu are nimic să vă dea şi care vă spune să vă uitaţi înăuntru. Nu în interiorul unei cutii, ca în parabolă, ci undeva mai aproape: în interiorul dvs.

„Dar eu nu sunt un cerşetor” — mi se pare că vă aud protestând.

Cei care nu şi-au găsit încă adevărata bogăţie, care este strălucitoarea fericire a Fiinţei şi sentimentul profund şi indestructibil de pace venit odată cu ea, sunt cerşetori, chiar dacă deţin cele mai mari bogăţii materiale. Ei caută în afara lor fărâme de plăcere sau de satisfacţie, de recunoaştere, de siguranţă sau de iubire, deşi au în sine o comoară care conţine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogată decât orice le-ar putea oferi lumea.

Autor Eckhart TOLLE, „Puterea prezentului , Ghid de dezvoltare spirituală”

azi...doar azi

...mi-am inteles nebunia si nepasarea,nevoia de a ride si de a stirni risul...azi am inteles ca atunci cind cresti iti moare sufletul...e prea tirziu...pentru tot...

remedii

afara picura ploaia
in mine picura amitiri
durere si bucurii
fericire-amagiri
frica de a nu inebunii
pamintul si iarba.

poate la orizont

Dar ochii ce iubesc imaginea indepartata
mai mult decit insusi lumina zilei,stiu
ca nu poti fi al lor pentru todeauna
pentru ca a doua zi alta pereche poate
la orizont se va ivi.

Singura in cabina isi trage cu un gest senzual manusile lungi,matasoase privindu-se in oglinda.Isi face ultimele retusuri,mai traseaza inca o data cu pensula rujul rosu peste buzele pline,aranjeaza o suvita rebela,isi priveste spatele aproape gol urmarind cu ochii fiecare portiune satisfacuta de ceea ce vedea...Stia ca peste citeva clipe va fi chemata pe scena si va trebui sa interpreteze intr-o maniera mai mult decit superba cintecele din acea seara.Stia ca asta va fii seara decisiva pentru hotarirea ce va trebui sa o ia.
Afara pe scena,formatia se pregatea,asteptind-o,pe cea fara de care acel spectacol nu ar avea acelasi farmec.,,Diva'' avea un fel special de a fii,care ii atragea in fiecare seara ca un magnet pe toata acea crema a societatii in micul restaurant.
Patronul stia ca fara ea,succesul ar fi fost nul si incerca tot posibilul sa o retina in acel loc,sa o faca sa se razgindeasca cu plecarea si renuntarea la toata acea faima.Inca nu putea sa inteleaga cum isi dorea acel lucru,sa renunte atit de usor...la tot...la celebritate...la toata acea atentie...la cadouri...la invitatii...la viata de artista.Din pacate era un om prea ingust sufleteste ca sa poata intelege ca ea alegea fericirea proprie,a sufletului in schimbul celei materiale.Era trist pentru ca el nu ajunsese sa cunoasca cu adevarat,iubirea in forma ei cea mai pura...nu e usor sa intelegi pina nu o traiesti.
In cabina,frumoasa diva se pregatea sa iasa pe scena.Un zimbet ii lumina intreaga fata cind simtii ca hotarirea era luata...in momentul in care i se anunta numele sa intre pe scena isi dadu seama ca singurul lucru pe care si-l dorea cu adevarat era ca sa fie in lumina unui singur reflector...acela care apartinea barbatului caruia ii incredintase inima...da merita sa faca acest lucru...sa puna pe primul plan fericirea ei.Intra pentru ultima oara pe scena inconjurata de lumini,toata acea lume atit de falsa pentru nestiutori.

Ultima aparitie...Doamna cinta lasciv...un spectacol cu adevarat memorabil...

La sfirsit el o asteapta...sa fie sfirsitul sfirsitului sau doar un nou inceput?

Amintiri

Seara,cind stau singura in pat,zgribulita sub patura imi iau amintiriile cu mine,la caldura sa ma delectez cu ele.In nari simt mirosul marii,aud valurile agitate si simt nisipul sub talpi.Ne tinem de mina si ne plimbam,ocolind cu grija scocile pentru a nu le farimita.Rizi de mine si imi spui ca alte persoane nu au aceleasi grija de ele,le mai si injura cind calca cu talpa si se ranesc...ma aplec si prind o scoica in mina,o ud in apa sa ii dau jos nisipul si incerc sa imi imaginez o perla micuta cu luciri timide.String pumnul pentru a nu o scapa si mergem mai departe luind-o cu mine,,inca una pentru colectie'' spun eu.Acasa le pun intr-un bol si cind le privesc gindul ma duce inevitabil la tine,amintirile ma napadesc care mai de care mai frumoase.
Sint lucruri atit de marunte,care nu ma costa nimic si incerc sa ma bucur de ele in felul meu.
As vrea sa facem castele de nisip,sa culegem scoici,sa ne iubim intre valuri,sa las toata acea feerie sa ma cuprinda,sa retin fiecare amanunt cu tine ca sa pot sa le retraiesc mai tirziu.E chiar atit de rau daca incerc sa te pastrez in mintea si sufletul meu?Marea nu face decit sa ne ajute cu noi amintiri de pus la pastrare.Facem baie in mare si ne simtim liberi...liberi de tot si de toate...macar pentru citeva ore sa ma bucur de tine si de tot ce ne inconjoara.
Este locul nostru de suflet indiferent de anotimp...fiecare e frumos in felul sau.
Acasa voi privii pozele facute de noi si voi ride,asa cum faceam si altadata,pe urma dupa un timp le vom comenta,toate acel momente atit de superbe.
Din pacate a trecut vara...vine toamna cu ale sale culori si mirosuri,pe urma vom dirdii de frig la iarna si anul viitor sper sa ne prinda din nou in acel loc al nostru...eterna mare.