Ingerii nu pling...

Mi-am cumparat o pereche de aripi.Noi noute...ale mele erau uzate,se tocisera de atita timp.
Le-am cumparat dintr-un bazar pe care il gasisem din intimplare...sau nu stiu...daca stau sa ma gindesc mai bine nimic nu e intimplator in lumea asta.
Oare ce forta ascunsa mi-a purtat pasii in acea parte a orasului?Nu prea merg pe acolo...
Si totusi parca ma asteptau pe mine...atit de gingase...vintul sufla usor peste ele...fosnetul lor parca ma indemna sa ma apropii.
Le-am privit uimita,trecindu-mi degetele peste ele...ca intr-o regasire...imi minghaiau pielea...penele moi se incolaceau in jurul miinilor mele parca faceau dragoste cu ele.
Am cerut sa mi le dea jos ca sa le incerc.Ah...se potriveau perfect...atit de perfect...parte din mine.
Am platit pretul cerut fara sa imi pese ca e absurd de mult...nu avea nici o importanta.
Trebuia sa le am...ma chemau cu fosnetul lor senzual.Nu le-am mai dat jos,locul lor era acolo,lipite de mine,sa le simt.
Uitasem sa spun...nu erau albe dupa cum ati fi dispusi sa credeti...ci negre...de un negru lucios...oamenii intorceau capul sa le priveasca.
Tranversam orasul fara sa simt oboseala,doream sa ajung intr-un loc mai retras...doream sa vad cum e zborul cu ele...
Eram linistita o singura parere de rau aveam:ca nu erai linga mine sa ma poti admira in toata splendoarea mea.
Am tras aer in piept si mi-am luat zborul...lin ca o pasare care invata sa zboare...ma inaltam sus tot mai sus...inima imi bubuia de emotii...eram din nou eu...
In toata acea fericire combinata cu libertatea de a putea zbura am simtit dorul de tine mai aprig ca niciodata...lacrimile mi-au invadat ochii facindu-ma sa pierd din putere...am inceput sa ma prabusesc spre pamint.In acel picaj am realizat un lucru...atit de clar...aveam nevoie doar de tine ca sa pot zbura...tu era cel care imi dadea aripi...ce tirziu mi-am dat seama de asta.
Ingerii nu pling niciodata...