10 oct. 2010
7 oct. 2010
eu cred...
E stupid sa crezi ca viata nu va permite schimbarea,ca trecutul n-o va permite.Trebuie sa te bati,sa te straduiesti,sa traiesti mai bine.
...niciodata nu poti avea prea multa dragoste...
...niciodata nu poti avea prea multa dragoste...
3 oct. 2010
Ce este iluminrea?
Ce este iluminarea?
Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un străin. „Te înduri să-mi dai un ban?”, murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball. „Nu am nimic să-ţi dau”, spuse străinul. „Dar pe ce eşti aşezat?”, întrebă acesta. „Un gunoi”, răspunse cerşetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu.” „Te-ai uitat vreodată înăuntru?”, întrebă străinul. „Nu”, răspunse cerşetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea. “Uită-te înăuntru”, insistă străinul. Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur.
Eu sunt străinul care nu are nimic să vă dea şi care vă spune să vă uitaţi înăuntru. Nu în interiorul unei cutii, ca în parabolă, ci undeva mai aproape: în interiorul dvs.
„Dar eu nu sunt un cerşetor” — mi se pare că vă aud protestând.
Cei care nu şi-au găsit încă adevărata bogăţie, care este strălucitoarea fericire a Fiinţei şi sentimentul profund şi indestructibil de pace venit odată cu ea, sunt cerşetori, chiar dacă deţin cele mai mari bogăţii materiale. Ei caută în afara lor fărâme de plăcere sau de satisfacţie, de recunoaştere, de siguranţă sau de iubire, deşi au în sine o comoară care conţine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogată decât orice le-ar putea oferi lumea.
Autor Eckhart TOLLE, „Puterea prezentului , Ghid de dezvoltare spirituală”
Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un străin. „Te înduri să-mi dai un ban?”, murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball. „Nu am nimic să-ţi dau”, spuse străinul. „Dar pe ce eşti aşezat?”, întrebă acesta. „Un gunoi”, răspunse cerşetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu.” „Te-ai uitat vreodată înăuntru?”, întrebă străinul. „Nu”, răspunse cerşetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea. “Uită-te înăuntru”, insistă străinul. Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur.
Eu sunt străinul care nu are nimic să vă dea şi care vă spune să vă uitaţi înăuntru. Nu în interiorul unei cutii, ca în parabolă, ci undeva mai aproape: în interiorul dvs.
„Dar eu nu sunt un cerşetor” — mi se pare că vă aud protestând.
Cei care nu şi-au găsit încă adevărata bogăţie, care este strălucitoarea fericire a Fiinţei şi sentimentul profund şi indestructibil de pace venit odată cu ea, sunt cerşetori, chiar dacă deţin cele mai mari bogăţii materiale. Ei caută în afara lor fărâme de plăcere sau de satisfacţie, de recunoaştere, de siguranţă sau de iubire, deşi au în sine o comoară care conţine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogată decât orice le-ar putea oferi lumea.
Autor Eckhart TOLLE, „Puterea prezentului , Ghid de dezvoltare spirituală”
2 oct. 2010
azi...doar azi
...mi-am inteles nebunia si nepasarea,nevoia de a ride si de a stirni risul...azi am inteles ca atunci cind cresti iti moare sufletul...e prea tirziu...pentru tot...
28 sept. 2010
remedii
afara picura ploaia
in mine picura amitiri
durere si bucurii
fericire-amagiri
frica de a nu inebunii
pamintul si iarba.
21 sept. 2010
poate la orizont
Dar ochii ce iubesc imaginea indepartata
mai mult decit insusi lumina zilei,stiu
ca nu poti fi al lor pentru todeauna
pentru ca a doua zi alta pereche poate
la orizont se va ivi.
12 sept. 2010
Singura in cabina isi trage cu un gest senzual manusile lungi,matasoase privindu-se in oglinda.Isi face ultimele retusuri,mai traseaza inca o data cu pensula rujul rosu peste buzele pline,aranjeaza o suvita rebela,isi priveste spatele aproape gol urmarind cu ochii fiecare portiune satisfacuta de ceea ce vedea...Stia ca peste citeva clipe va fi chemata pe scena si va trebui sa interpreteze intr-o maniera mai mult decit superba cintecele din acea seara.Stia ca asta va fii seara decisiva pentru hotarirea ce va trebui sa o ia.
Afara pe scena,formatia se pregatea,asteptind-o,pe cea fara de care acel spectacol nu ar avea acelasi farmec.,,Diva'' avea un fel special de a fii,care ii atragea in fiecare seara ca un magnet pe toata acea crema a societatii in micul restaurant.
Patronul stia ca fara ea,succesul ar fi fost nul si incerca tot posibilul sa o retina in acel loc,sa o faca sa se razgindeasca cu plecarea si renuntarea la toata acea faima.Inca nu putea sa inteleaga cum isi dorea acel lucru,sa renunte atit de usor...la tot...la celebritate...la toata acea atentie...la cadouri...la invitatii...la viata de artista.Din pacate era un om prea ingust sufleteste ca sa poata intelege ca ea alegea fericirea proprie,a sufletului in schimbul celei materiale.Era trist pentru ca el nu ajunsese sa cunoasca cu adevarat,iubirea in forma ei cea mai pura...nu e usor sa intelegi pina nu o traiesti.
In cabina,frumoasa diva se pregatea sa iasa pe scena.Un zimbet ii lumina intreaga fata cind simtii ca hotarirea era luata...in momentul in care i se anunta numele sa intre pe scena isi dadu seama ca singurul lucru pe care si-l dorea cu adevarat era ca sa fie in lumina unui singur reflector...acela care apartinea barbatului caruia ii incredintase inima...da merita sa faca acest lucru...sa puna pe primul plan fericirea ei.Intra pentru ultima oara pe scena inconjurata de lumini,toata acea lume atit de falsa pentru nestiutori.
Ultima aparitie...Doamna cinta lasciv...un spectacol cu adevarat memorabil...
La sfirsit el o asteapta...sa fie sfirsitul sfirsitului sau doar un nou inceput?
4 sept. 2010
Amintiri
Seara,cind stau singura in pat,zgribulita sub patura imi iau amintiriile cu mine,la caldura sa ma delectez cu ele.In nari simt mirosul marii,aud valurile agitate si simt nisipul sub talpi.Ne tinem de mina si ne plimbam,ocolind cu grija scocile pentru a nu le farimita.Rizi de mine si imi spui ca alte persoane nu au aceleasi grija de ele,le mai si injura cind calca cu talpa si se ranesc...ma aplec si prind o scoica in mina,o ud in apa sa ii dau jos nisipul si incerc sa imi imaginez o perla micuta cu luciri timide.String pumnul pentru a nu o scapa si mergem mai departe luind-o cu mine,,inca una pentru colectie'' spun eu.Acasa le pun intr-un bol si cind le privesc gindul ma duce inevitabil la tine,amintirile ma napadesc care mai de care mai frumoase.
Sint lucruri atit de marunte,care nu ma costa nimic si incerc sa ma bucur de ele in felul meu.
As vrea sa facem castele de nisip,sa culegem scoici,sa ne iubim intre valuri,sa las toata acea feerie sa ma cuprinda,sa retin fiecare amanunt cu tine ca sa pot sa le retraiesc mai tirziu.E chiar atit de rau daca incerc sa te pastrez in mintea si sufletul meu?Marea nu face decit sa ne ajute cu noi amintiri de pus la pastrare.Facem baie in mare si ne simtim liberi...liberi de tot si de toate...macar pentru citeva ore sa ma bucur de tine si de tot ce ne inconjoara.
Este locul nostru de suflet indiferent de anotimp...fiecare e frumos in felul sau.
Acasa voi privii pozele facute de noi si voi ride,asa cum faceam si altadata,pe urma dupa un timp le vom comenta,toate acel momente atit de superbe.
Din pacate a trecut vara...vine toamna cu ale sale culori si mirosuri,pe urma vom dirdii de frig la iarna si anul viitor sper sa ne prinda din nou in acel loc al nostru...eterna mare.
2 sept. 2010
Anuntul
Am luat anuntul dintr-un ziar...nimic deosebit aceleasi anunturi de zi cu zi,inchirieri,vinzari,schimburi si cite si mai cite.Intr-un colt,cu litere micute era ceea ce cautam de atita timp,,pentru cei interesati ofer ajutor fara a cere mare lucru in schimb''.Suna cam dubios dar pentru cine stia ce sa caute era de ajuns.Am notat numarul si am sunat.Mi-a raspuns o voce grava,cu un puternic accent ,,din afara''(prefer sa spun asa fiindca nu reuseam sa disting de unde vine) si o liniste in glas pe care doar un om sigur pe el o are.
Ma intrebat doar cum ma cheama si daca sint sigura de ceea ce vreau...vorbe inutile atita vreme cit am sunat si acest lucru il stia si el...ma tatona,influxiunile vocii lui tradau siguranta de sine ca sint disperata sa obtin anumite lucruri.
Am stabilit sa ne vedem intr-un separeu al unui restaurant.Ma astepta la masa,fata ii era in penumbra si chiar si asa ochii scaparau ca doua faruri in noapte.Ne studiam reciproc,asteptam sa inceapa discutia...simteam cum incearca sa imi intre in minte,sa caute puncte slabe de care sa profite.-Incepem?ma intrebat cu un zimbet viclean...Spune-mi ce vrei dar sper ca stii ceea ce cer in schimb...Da sigur,ii raspund pentru fiecare dorinta a mea iti sint datoare cu o zi din viata.
Multumit de raspuns,astepta sa imi auda dorintele cu un aer mai mult decit binevoitor.
Vreau sa se gindeasca la mine,sa fiu in mintea lui,vreau ca sa isi aminteasca de mine cind aude o melodie frumoasa,cind miroase a ploaie de vara sau doar cind suiera vintul prin frunzele copaciilor.Vreau sa zimbeasca in fiecare zi,sa simta fericirea cum face parte din el,sa simta ca sufletul meu ii este alaturi.Vreau ca atunci cind ma trezesc si spun un,, buna dimineata'' ecoul sa imi duca vorbele pina la el.Vreau ca soarele sa ii incalzesca sufletul si sa imi simta dorinta de a fii linga el in fiecare ceas.
-si pentru tine nu iti doresti nimic,ma intreaba el cu ochii mijiti sa ma poata studia?
-dar tocmai mi-am exprimat dorinta aceea ce vreau:fa-l sa simta cit il iubesc si pe urma voi primii si eu ceea ce imi doresc-pe el-.
Cam multe zile din viata iti vei pierde,chiar merita toate astea?
I-am zimbit stiind ca nu mai trebuie sa ii dau un raspuns fiindca stia prea bine...
Decit sa traiesti o viata lunga in nefericire mai bine un an in care sa faci si sa primesti tot ceea ce iti doresti.
Citi dintre noi ne irosim viata,ajungem la o anumita virsta in care am dorii sa dam timpul inapoi ca sa facem altfel lucrurile?Din pacate e mult prea tirziu...
Ma intrebat doar cum ma cheama si daca sint sigura de ceea ce vreau...vorbe inutile atita vreme cit am sunat si acest lucru il stia si el...ma tatona,influxiunile vocii lui tradau siguranta de sine ca sint disperata sa obtin anumite lucruri.
Am stabilit sa ne vedem intr-un separeu al unui restaurant.Ma astepta la masa,fata ii era in penumbra si chiar si asa ochii scaparau ca doua faruri in noapte.Ne studiam reciproc,asteptam sa inceapa discutia...simteam cum incearca sa imi intre in minte,sa caute puncte slabe de care sa profite.-Incepem?ma intrebat cu un zimbet viclean...Spune-mi ce vrei dar sper ca stii ceea ce cer in schimb...Da sigur,ii raspund pentru fiecare dorinta a mea iti sint datoare cu o zi din viata.
Multumit de raspuns,astepta sa imi auda dorintele cu un aer mai mult decit binevoitor.
Vreau sa se gindeasca la mine,sa fiu in mintea lui,vreau ca sa isi aminteasca de mine cind aude o melodie frumoasa,cind miroase a ploaie de vara sau doar cind suiera vintul prin frunzele copaciilor.Vreau sa zimbeasca in fiecare zi,sa simta fericirea cum face parte din el,sa simta ca sufletul meu ii este alaturi.Vreau ca atunci cind ma trezesc si spun un,, buna dimineata'' ecoul sa imi duca vorbele pina la el.Vreau ca soarele sa ii incalzesca sufletul si sa imi simta dorinta de a fii linga el in fiecare ceas.
-si pentru tine nu iti doresti nimic,ma intreaba el cu ochii mijiti sa ma poata studia?
-dar tocmai mi-am exprimat dorinta aceea ce vreau:fa-l sa simta cit il iubesc si pe urma voi primii si eu ceea ce imi doresc-pe el-.
Cam multe zile din viata iti vei pierde,chiar merita toate astea?
I-am zimbit stiind ca nu mai trebuie sa ii dau un raspuns fiindca stia prea bine...
Decit sa traiesti o viata lunga in nefericire mai bine un an in care sa faci si sa primesti tot ceea ce iti doresti.
Citi dintre noi ne irosim viata,ajungem la o anumita virsta in care am dorii sa dam timpul inapoi ca sa facem altfel lucrurile?Din pacate e mult prea tirziu...
24 aug. 2010
23 aug. 2010
Sssst
Se poate sa imi fie dor de ceva ce nu am avut niciodata?Mi-e dor de atingerea miinilor tale.Oare cum ar fi?...blinda, duioasa sau nestapinite din cauza faptului ca ti-ai dorii sa descoperi cit mai repede feminitatea din mine?Se poate sa-mi fie dor de respiratia ta pe umarul meu sting care nu am cunoscut-o inca?Se poate sa imi fie dor de gindurile tale impartasite intre asternuturile mototolite dupa ce ne-am iubit? Se poate sa imi fie dor de mirosul tau pe care il trag in nari de fiecare data cind stau linga tine?Oare cum o fi mirosul tau?Ar avea un iz barbatesc,ar reusii el sa imi incite simturile,sau ar fi nevoie de mai mult decit atit?Imi este dor de miscarea pe care o faci cind ma saruti intr-o incercare de a ma alinta,imi este dor de acel moment cind iti treci mina prin parul meu,o cobori usor pe spate si ma iei pe neasteptate intr-o imbratisare care ma lasa fara respiratie…de emotii…de dor.. de placere.
Intind mina pe locul gol de linga mine si simt cum singuratatea ma inconjoara,strins,in ghearele hapsine.Imi pironesc privirea in adincul tavanului asteptind sa plece...nu e prima data cind imi da tircoale.Miine la lumina zilei totul va fi mai bine...astept doar sa treaca acele citeva ore...da miine totul va fi bine.
Si totusi dupa zi urmeaza noaptea cea plina de monstrii...sssst.
Intind mina pe locul gol de linga mine si simt cum singuratatea ma inconjoara,strins,in ghearele hapsine.Imi pironesc privirea in adincul tavanului asteptind sa plece...nu e prima data cind imi da tircoale.Miine la lumina zilei totul va fi mai bine...astept doar sa treaca acele citeva ore...da miine totul va fi bine.
Si totusi dupa zi urmeaza noaptea cea plina de monstrii...sssst.
2 aug. 2010
Inceputuri...
Oricine ai fi tu, cititorul acestor rinduri(daca se va intimpla vreodata sa le citesti),fii ingaduitor cu cel care le-a scris.La fel sint si eu om si,ca oricare altul am si eu slabiciuni...Am vrut prin a incepe sa scriu un jurnal intim dar asta inseamna sa le citeasca doar cel care le scrie,
asa ca am ales sa scriu aici intrebarile care mi le pun,toate raspunsurile care le voi primii,si mai ales iubirea sub toate infatisariile ei.
Cum as fi putut scrie daca nu cunosteam toate experientele de viata prin care am trecut,speranta fara motiv?E ceea ce se cheama sa ai vocatia fericirii.Un dar pe care invatam sa il cultivam in timp...
E ca atunci cind privesti un tablou in care este infatisat un peisaj si simti cum culorile sint voioase ca ingerii.Incerci sa gasesti fericirea in acea imagine surprinsa pe o pinza,incerci sa te transpui in acel loc si sa simti cum vibrezi o data cu ea.Incerci sa creezi o adevarata poveste pe baza acelui tablou...Zimbesti fara motiv doar pentru simplu fapt ca iti este dat sa privesti un lucru frumos.
Uneori doar inchid ochii si las frumusetea din jurul meu sa mi se incolaceasca in suflet,o tin strins acolo si ii dau drumul in lume dupa ce simt ca ma napadit in toate ungherele sufletului.
Uneori am nevoie doar de o soapta care sa mi te aduca mai aproape...iar alteori o simpla atingere imi inmoaie oasele si ma lasa sfirsita...acea atingere isi lasa ecoul sapat adinc in mine.
asa ca am ales sa scriu aici intrebarile care mi le pun,toate raspunsurile care le voi primii,si mai ales iubirea sub toate infatisariile ei.
Cum as fi putut scrie daca nu cunosteam toate experientele de viata prin care am trecut,speranta fara motiv?E ceea ce se cheama sa ai vocatia fericirii.Un dar pe care invatam sa il cultivam in timp...
E ca atunci cind privesti un tablou in care este infatisat un peisaj si simti cum culorile sint voioase ca ingerii.Incerci sa gasesti fericirea in acea imagine surprinsa pe o pinza,incerci sa te transpui in acel loc si sa simti cum vibrezi o data cu ea.Incerci sa creezi o adevarata poveste pe baza acelui tablou...Zimbesti fara motiv doar pentru simplu fapt ca iti este dat sa privesti un lucru frumos.
Uneori doar inchid ochii si las frumusetea din jurul meu sa mi se incolaceasca in suflet,o tin strins acolo si ii dau drumul in lume dupa ce simt ca ma napadit in toate ungherele sufletului.
Uneori am nevoie doar de o soapta care sa mi te aduca mai aproape...iar alteori o simpla atingere imi inmoaie oasele si ma lasa sfirsita...acea atingere isi lasa ecoul sapat adinc in mine.
28 iul. 2010
1001 de nopti
Singura pe strazile pustii in noapte...doar pantofi mei cu toc imi faceau simtita prezenta pe stradutele linistite...lumina cite unui felinar ma urmarea in soapta.
Orasul ma absorbit complet.Nu,nu acum in aceasta plimbare ci intr-una din zilele in care paseam agale prin locurile acum cunoscute.Cafenelele acum inchise ma salutau din mers si parca imi vorbeau,,te asteptam,nu pleca locul tau e aici,orasul te asteapta''.
Mergind singura incercam sa imi imaginez un oras de poveste cu copaci plini de flori nemaivazute,cu ghirlade de flori de cires in locul firelor nesfirsite de pe stilpi.
Cu blocuri in culori stralucitoare care sa ne inveseleasca spiritul si strazi pavate cu matase in care pasii nostrii sa ne poarte fara zgomot.O lume de basm care sa ne faca mai buni,in care iubirile imposibile sa devina posibile,un oras in care sa ninga cu magnolii pe care fetitele sa si le prinda in par.
Un oras in care frumusetea interioara sa conteze mai mult decit cea interioara,in care invidiile,rautatiile si cuvintele rele sa nu existe.
In acel oras vei fi tu care ma astepti departe de tot ce e rau unde ne vom putea traii povestea noastra.
Un claxon strident in noapte ma smulge din mrejnele visului aducindu-ma la realitate...privesc in jur aceleasi lumini de pe stilpii plini de fire de curent,aceleasi blocuri unele in umbra din cauza intunericului,aceleasi blocuri gri si triste,acei copaci pustiiti de flori...e lumea noastra...lumea reala in care traim...merg mai departe cu un suris pe buze...plimbarea mea se apropie de sfirsit ma duc spre casa...acolo ma astepti tu,,,chiar daca nu traim in acel basm stim sigur un lucru:ne traim povestea noastra in ea se afla ceea ce ne dorim noi.
Noapte Buna...
Orasul ma absorbit complet.Nu,nu acum in aceasta plimbare ci intr-una din zilele in care paseam agale prin locurile acum cunoscute.Cafenelele acum inchise ma salutau din mers si parca imi vorbeau,,te asteptam,nu pleca locul tau e aici,orasul te asteapta''.
Mergind singura incercam sa imi imaginez un oras de poveste cu copaci plini de flori nemaivazute,cu ghirlade de flori de cires in locul firelor nesfirsite de pe stilpi.
Cu blocuri in culori stralucitoare care sa ne inveseleasca spiritul si strazi pavate cu matase in care pasii nostrii sa ne poarte fara zgomot.O lume de basm care sa ne faca mai buni,in care iubirile imposibile sa devina posibile,un oras in care sa ninga cu magnolii pe care fetitele sa si le prinda in par.
Un oras in care frumusetea interioara sa conteze mai mult decit cea interioara,in care invidiile,rautatiile si cuvintele rele sa nu existe.
In acel oras vei fi tu care ma astepti departe de tot ce e rau unde ne vom putea traii povestea noastra.
Un claxon strident in noapte ma smulge din mrejnele visului aducindu-ma la realitate...privesc in jur aceleasi lumini de pe stilpii plini de fire de curent,aceleasi blocuri unele in umbra din cauza intunericului,aceleasi blocuri gri si triste,acei copaci pustiiti de flori...e lumea noastra...lumea reala in care traim...merg mai departe cu un suris pe buze...plimbarea mea se apropie de sfirsit ma duc spre casa...acolo ma astepti tu,,,chiar daca nu traim in acel basm stim sigur un lucru:ne traim povestea noastra in ea se afla ceea ce ne dorim noi.
Noapte Buna...
10 iul. 2010
Spune-mi ce vrei
Inchide ochii...paseste in intuneric...gusta interzisul...spune-mi ce vrei...
vrei sa gusti din mine?
vrei sa simti ce miros are pielea mea?
vrei sa imi prinzi parul in pumn si sa ma faci sa te privesc fara rusine?
vrei sa te lipesti de mine sa imi simti transpiratia cum imi curge intre sini?
vrei sa iti treci mina intre copasele mele si sa simti tremurul dintre ele?
vrei sa imi legi ochii si sa iti apropii gura de buricul meu?
vrei sa treci cu limba de-a lungul corpului facindu-ma sa te implor sa ma iei atunci fara a mai pierde timpul?
Sau pina la urma astea sint dorintele mele si trebuie doar sa ti le impartasesc pentru a ne contopii impreuna?
Chiar nu mai are nici o importanta... esti linga mine si am inchis amindoi ochii...vreau sa fiu prima care gusta interzisul.
vrei sa gusti din mine?
vrei sa simti ce miros are pielea mea?
vrei sa imi prinzi parul in pumn si sa ma faci sa te privesc fara rusine?
vrei sa te lipesti de mine sa imi simti transpiratia cum imi curge intre sini?
vrei sa iti treci mina intre copasele mele si sa simti tremurul dintre ele?
vrei sa imi legi ochii si sa iti apropii gura de buricul meu?
vrei sa treci cu limba de-a lungul corpului facindu-ma sa te implor sa ma iei atunci fara a mai pierde timpul?
Sau pina la urma astea sint dorintele mele si trebuie doar sa ti le impartasesc pentru a ne contopii impreuna?
Chiar nu mai are nici o importanta... esti linga mine si am inchis amindoi ochii...vreau sa fiu prima care gusta interzisul.
3 iul. 2010
Atingerea unui inger
Undeva la capatul pamintului intre hotarele celor doua lumi(al nostru si cel al tarii de nicaieri) a simtit atingerea unui inger.
S-au privit in ochii si a simtit cum se afunda in mintea ei,cautind motivul care ii purtase pasii intra-colo.
Au avut impreuna dezbateri puternice si taceri confortabile...a citit in ea ca inca nu reusea sa isi aleaga drumul in viata.Indoielile incolteau in sine,o acaparau asemeni unei pinze de paianjen...
Intelegea incercarile care o asteptau,se gindea cit de ingust era adevarul dintre realitatile si tesatura acestei lumi false,zamislite de propria ei imaginatie.
Datorita atingerii ingerului isi dadu seama ca e cazul dupa multa vreme sa isi faca ordine intre pasiunile si dezamagirile ei,subordonindu-le ratiunii,desprinzindu-se din incilceala vietii si limpezindu-si nelamuririle.
Mai facuse o descoperire asupra vietii...departarea,evadarea nu aveau nimic de-a face cu libertatea.Libertatea exista inauntrul tau,indiferent de locul in care te-ai afla.
...Pina la urma se dovedi mai puternica decit ar fi crezut.In timpul acestui dezastru isi cucerise demnitatea...se putea intoarce linistita sa infrunte rautatiile lumii...ingerul ei era linga ea mereu asa cum ii promise-se.
S-au privit in ochii si a simtit cum se afunda in mintea ei,cautind motivul care ii purtase pasii intra-colo.
Au avut impreuna dezbateri puternice si taceri confortabile...a citit in ea ca inca nu reusea sa isi aleaga drumul in viata.Indoielile incolteau in sine,o acaparau asemeni unei pinze de paianjen...
Intelegea incercarile care o asteptau,se gindea cit de ingust era adevarul dintre realitatile si tesatura acestei lumi false,zamislite de propria ei imaginatie.
Datorita atingerii ingerului isi dadu seama ca e cazul dupa multa vreme sa isi faca ordine intre pasiunile si dezamagirile ei,subordonindu-le ratiunii,desprinzindu-se din incilceala vietii si limpezindu-si nelamuririle.
Mai facuse o descoperire asupra vietii...departarea,evadarea nu aveau nimic de-a face cu libertatea.Libertatea exista inauntrul tau,indiferent de locul in care te-ai afla.
...Pina la urma se dovedi mai puternica decit ar fi crezut.In timpul acestui dezastru isi cucerise demnitatea...se putea intoarce linistita sa infrunte rautatiile lumii...ingerul ei era linga ea mereu asa cum ii promise-se.
16 iun. 2010
Azi...
Azi am nevoie sa imi zimbesti...intr-o dimineata atit de frumoasa asta ar fi reteta perfecta:tu,eu si zimbetul tau care imi incalzeste sufletul...nu am nevoie de cuvinte,uneori sint de prisos...diminetile in care ma trezesc alaturi de tine si imi zimbesti sint cele mai perfecte...deocamdata imi este de ajuns...
Azi imi gasesc fericirea in zimbetul tau...miine...nu stiu ce va fi miine...cine stie poate miine imi vei cere tu sa iti zimbesc...
Azi imi gasesc fericirea in zimbetul tau...miine...nu stiu ce va fi miine...cine stie poate miine imi vei cere tu sa iti zimbesc...
13 iun. 2010
LA MULTI ANI
Azi e ziua de nastere a unei persoane dragi...vreau sa ii urez un LA MULTI ANI sincer,din toata inima asa cum merita.E un prieten adevarat,cred ca putini ne putem lauda in ziua de azi cu prieteni,care sa ne sprijine si sa ne fie alaturi fara nici un interes ascuns doar de dragul nostru.
Fiecare an este o carte cu 365 de pagini goale.Creeaza in fiecare zi o capodopera,folosind toate culorile vietii...si in timp ce scrii zimbeste!
LA MULTI ANI
Fiecare an este o carte cu 365 de pagini goale.Creeaza in fiecare zi o capodopera,folosind toate culorile vietii...si in timp ce scrii zimbeste!
LA MULTI ANI
11 iun. 2010
Povestea Evei
Simplitatea dusa pina la
extrema Puritate a Albului
in Contrast cu
SOBRIETATEA,ELEGANTA
RIGUROZITATEA NEGRULUI
ZIUA si NOAPTEA
se intilnesc in jocuri de
LUMINI CLARE,CURATE
si de
UMBRE NOCTURNE
pentru a crea
POVESTEA FEMEII
UNIVERSALE
POVESTEA EVEI.
INOCENTA...sau PACAT?
Oare vei stii vreodata?
8 iun. 2010
De unde vine fericirea
O noua zi in viata mea...soare,cald,sperante noi si mai ales am reusit sa ma conving singura ca nu e bine sa fug de fericire...ci mai bine inspre ea...ma asteapta...cu bratele deschise...de data aceasta voi incerca sa nu o ratez...o tin strins in pumnul meu...sau in suflet.
Intodeauna in vietile noastre dupa ploaie va aparea si soarele...mare...luminos...ca o sfera de aur ne inconjoara cu caldura lui atit de benefica.
Singur trebuie sa gasesti in tine puterea de a merge mai departe...ridica-te singur si arata-le celor din jurul tau ca poti.
Avem nevoie de atit de putin pentru a fi fericiti...doar ca din pacate majoritatea oamenilor nu stiu acest lucru...se gindesc ca o casa mai mare,o masina noua si alte lucruri materiale ne aduc fericirea...dar nu e asa...mai degraba o satisfactie de scurt moment asta pina reusim sa avem acele lucruri pe care ni le dorim...si povestea continua asa la nesfirsit... ajungem intr-un punct al vietii noastre in care realizam ca am uitat ceea ce ne-am dorit cu adevarat, am deviat de la un anumit scop ce ni l-am propus...unii mai curajosi vor face noi algeri in viata cu bucurie in suflet si noi sperante...atunci isi vor amintii ca fericirea vine din lucruri marunte...din pacate unii dintre noi se complac in continuare intr-o viata lipsita de...lucruri simple.
Intodeauna in vietile noastre dupa ploaie va aparea si soarele...mare...luminos...ca o sfera de aur ne inconjoara cu caldura lui atit de benefica.
Singur trebuie sa gasesti in tine puterea de a merge mai departe...ridica-te singur si arata-le celor din jurul tau ca poti.
Avem nevoie de atit de putin pentru a fi fericiti...doar ca din pacate majoritatea oamenilor nu stiu acest lucru...se gindesc ca o casa mai mare,o masina noua si alte lucruri materiale ne aduc fericirea...dar nu e asa...mai degraba o satisfactie de scurt moment asta pina reusim sa avem acele lucruri pe care ni le dorim...si povestea continua asa la nesfirsit... ajungem intr-un punct al vietii noastre in care realizam ca am uitat ceea ce ne-am dorit cu adevarat, am deviat de la un anumit scop ce ni l-am propus...unii mai curajosi vor face noi algeri in viata cu bucurie in suflet si noi sperante...atunci isi vor amintii ca fericirea vine din lucruri marunte...din pacate unii dintre noi se complac in continuare intr-o viata lipsita de...lucruri simple.
5 iun. 2010
Zidul Plingerii
Am ajuns pina la Zidul Plingerii
unde
oamenii stateau posternati
intr-o nemiscare muta
am cazut in genunchi
buzele mele murmurau in nestire
bataile inimii sa domolit
pleoapele s-au inchis pentru o clipa
am inceput sa ma rog
fara sa stiu de ce
cine stie?
poate pentru iertarea pacatelor
adunate intr-un colt al sufletului
la care imi venea greu sa renunt
si atunci cind
am ajuns sa cred ca e in zadar
ochii s-au deschis spre
lumina blinda
a iertarii de sine
te simti tu insuti
umbra ta e cu tine
si in inima de piatra
si-a facut loc o noua speranta.
unde
oamenii stateau posternati
intr-o nemiscare muta
am cazut in genunchi
buzele mele murmurau in nestire
bataile inimii sa domolit
pleoapele s-au inchis pentru o clipa
am inceput sa ma rog
fara sa stiu de ce
cine stie?
poate pentru iertarea pacatelor
adunate intr-un colt al sufletului
la care imi venea greu sa renunt
si atunci cind
am ajuns sa cred ca e in zadar
ochii s-au deschis spre
lumina blinda
a iertarii de sine
te simti tu insuti
umbra ta e cu tine
si in inima de piatra
si-a facut loc o noua speranta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)