Despre adevarata singuratate nu putem vorbi decit in soapta.Nu putem spune tuturor ca sintem singuri.Nu vom recunoaste decit in fata noastra ca sintem singuri...
Eu nu am nevoie decit rar sa vorbesc despre asta.Si uneori nu mai am nevoie nici de regrete.Am invatat asta de la viata.Viata are intodeauna dreptate oricum am lua-o.
Cit de cruzi putem fi uneori fara sa ne dam seama.Stau si ma intreb:din ce parte ma va lovi oare destinul?
Ma uit la norii care se tirasc deasupra muntilor si imi dau seama ca ma aflu in singurul loc din lume,unde miscarea lor pe cer are un sens precis.
Si chiar daca multe lucruri nu mai seamana cu ceea ce stiam din copilarie,au mai ramas altele care sa imi aduca aminte ca viata poate fi si frumoasa.
Imi revad viata,urmarind cum alterneaza umbrele norilor si lumina soarelui care ma dogoreste.
Ca si cum mi-as tine viata in palme si trebuie sa stau nemiscata si sa astept.Sa astept ce?
Cunosc tot ceea ce urmeaza sa imi aduca norii si soarele.
De fapt am descoperit lumea traind in ea,cu singuratatea,cu iubirile,cu necazurile si cu bucurii.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi amintesc...Si simt cum deasupra tuturor contradictiilor mele,exista ceva ce nu voi trada niciodata:Dragostea.
13 mar. 2010
10 mar. 2010
numai poetul
numai poetul
ca pasari ce zboara
deasupra valurilor
trece peste nemarginirea timpului
in ramurile gindului
in sfintele lunci
unde pasari ca el
se-ntrec in cintari.
ca pasari ce zboara
deasupra valurilor
trece peste nemarginirea timpului
in ramurile gindului
in sfintele lunci
unde pasari ca el
se-ntrec in cintari.
inchide ochii...
Frumuseţea zilei caută îmbrăţişarea nopţii. Îmbrăţişarea nopţii este cea care cheamă misterul, taina, ceea ce rămâne mereu ascuns privirii omului de rând, ceea ce doar inima poate dezvălui omului.
Ai privit vreodată doar cu inima?
Să ai senzaţia că ochii sunt de prisos, iar ceea ce contează este doar acea căldură, acea frumuseţe ultimă şi fără de sfârşit pe care ajungi să o cunoşti şi să o respiri doar cu inima. Sufletul tău, inima ta să fie doar un cânt de slavă, un dor nesfârşit de El, un loc în care marea şi cerul se unesc tainic sub lumina asfinţitului.
Ai privit vreodată doar cu inima?
Să ai senzaţia că ochii sunt de prisos, iar ceea ce contează este doar acea căldură, acea frumuseţe ultimă şi fără de sfârşit pe care ajungi să o cunoşti şi să o respiri doar cu inima. Sufletul tău, inima ta să fie doar un cânt de slavă, un dor nesfârşit de El, un loc în care marea şi cerul se unesc tainic sub lumina asfinţitului.
9 mar. 2010
Fuga pamintului de sub picioare si a cerului din ochi
mi-am asternut urechea pe
trunchiul neted si atit de
inalt,atit de deschis la
culoare incit reflecta apele cerului
si norii
inauntru:sunet,miscare
inima?nu indeajuns de masurat
mistuire?prea intarit si blind
ginduri?inca nici cuvinte...
adevarul e ca vintul
sus acolo unde ochii nu mai urca,
vintul,el loveste virfuri de crengi
si alte virfuri si crengi
iar ceea ce pentru priviri e doar
valuri si cercuri in frunze
si radacini ascunse
ajunge mai repede in ureche
sfatul celor singuri.
trunchiul neted si atit de
inalt,atit de deschis la
culoare incit reflecta apele cerului
si norii
inauntru:sunet,miscare
inima?nu indeajuns de masurat
mistuire?prea intarit si blind
ginduri?inca nici cuvinte...
adevarul e ca vintul
sus acolo unde ochii nu mai urca,
vintul,el loveste virfuri de crengi
si alte virfuri si crengi
iar ceea ce pentru priviri e doar
valuri si cercuri in frunze
si radacini ascunse
ajunge mai repede in ureche
sfatul celor singuri.
8 mar. 2010
3 mar. 2010
...
am gasit inca un om de care ma pot desparti...nu e prima data cind fac acest lucru...e un om bun...de o bunatate la care nu ma asteptam...cu principii solide...intodeauna are un cuvint potrivit pentru mine sa ma incurajeze.
e genul de om caruia printr-un cuvint ii poti spune nespus de mult.
ne stringem mina,ne uitam unul in ochii celuilalt si imi spun:acum ne putem despartii.
caci orice ne-ar despartii de acum inainte,sintem doi oameni care s-au intilnit.
ii voi da voie sa ma urasca...ma voi uri si eu...ma simt bine cu acest gind...ii voi da voie sa isi spuna ca am fost doar o tirfa mincinoasa.
asta e esentialul:sa te intilnesti cu celalalt.finalul-devine acum posibil.
numar ceasurile bune dupa numarul despartirilor posibile.
de altfel e si cea mai frumoasa declaratie de dragoste,,simt ca te pot parasi,te iubesc atit de tare incit simt ca s-a implinit ceva in mine,si acum te pot parasi''.e inutil sa intorci capul...s-ar putea sa vezi nedumerire.
cind pleci e bina sa crezi ca ai socotelile incheiate...
bravo!esti fantastica!aplauze pentru mine!
am reusit si de aceasta data sa ma mint singura...
simt ca sint pe puncul de a inebunii...
IARTA-MA
e genul de om caruia printr-un cuvint ii poti spune nespus de mult.
ne stringem mina,ne uitam unul in ochii celuilalt si imi spun:acum ne putem despartii.
caci orice ne-ar despartii de acum inainte,sintem doi oameni care s-au intilnit.
ii voi da voie sa ma urasca...ma voi uri si eu...ma simt bine cu acest gind...ii voi da voie sa isi spuna ca am fost doar o tirfa mincinoasa.
asta e esentialul:sa te intilnesti cu celalalt.finalul-devine acum posibil.
numar ceasurile bune dupa numarul despartirilor posibile.
de altfel e si cea mai frumoasa declaratie de dragoste,,simt ca te pot parasi,te iubesc atit de tare incit simt ca s-a implinit ceva in mine,si acum te pot parasi''.e inutil sa intorci capul...s-ar putea sa vezi nedumerire.
cind pleci e bina sa crezi ca ai socotelile incheiate...
bravo!esti fantastica!aplauze pentru mine!
am reusit si de aceasta data sa ma mint singura...
simt ca sint pe puncul de a inebunii...
IARTA-MA
2 mar. 2010
Ora povestilor in casa de nebuni
acolo unde se despart speranta si iubirea
acolo unde incepe nebunia
printr-o lume mai buna si libera sper
doar florile sperantei in realitate apar
furtunile nu se supun regurilor cu lacrimi
cuvintele toate nu pot calma nici marea
natura-mereu indiferenta si haina
nu s-ar schimba pentru un carturar sau un nebun
omul e plin de relele lumii
muritoare in lumina lunii
e-n firea lui sa nu vrea mai bun sa fie
e-n soarta noastra cruda sa credem in mai bine.
acolo unde incepe nebunia
printr-o lume mai buna si libera sper
doar florile sperantei in realitate apar
furtunile nu se supun regurilor cu lacrimi
cuvintele toate nu pot calma nici marea
natura-mereu indiferenta si haina
nu s-ar schimba pentru un carturar sau un nebun
omul e plin de relele lumii
muritoare in lumina lunii
e-n firea lui sa nu vrea mai bun sa fie
e-n soarta noastra cruda sa credem in mai bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)