28 feb. 2010

maturitate

eram
esenta de idei
concentrat de senzatii
fruntea-n temnitata
oprea gindul prizonier
sa se nasca
ochii priveau intunericul
gura striga fara glas
miinile minghiiau vidul
inimii ii era strain cintecul.

2 comentarii:

  1. Anonim1.3.10

    catecul nimicului
    o zbatere de zari
    intre mine
    si mintea sinelui
    Meu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Odata cu primavara sper ca sufletul sa-ti infloreasca ca un ghiocel... sa radieze ca un soare... sa ofere caldura si iubire... si, nu in ultimul rand, sa ramana mereu tanar. Un martisor mic si dulce pentru o fiinta deosebita!

    RăspundețiȘtergere