Exista ceea ce ni se intimpla si ceea ce facem cu acest lucru.Si plecind de la ceea ce facem in acest sens,se construieste relatia noastra cu lumea.
Realitatea este intodeauna in exteriorul nostru,prin urmare este mereu posibil sa ne situam in raport fata de ea.Realitatea se manifesta atunci cind intilniti un eveniment care poate fi bun(sau nu),pentru voi sau puteti avea o intilnire care sa va stimuleze.
Asemenea unei persoane care refuza sa vada realitatea in care traieste,care traieste in lumea lui de vise,crezindu-se mai presus de toti si de toate.
De cite ori v-ati spus:de ce mi se intimpla tocmsi mie?De cite ori v-ati spus ca daca nu vorbesti despre un anumit lucru acel nu e real?
Uneori este dificil sa exprimi cu privire la cineva pe care il iubesti sau cineva apropiat ,sentimentele tale reale,mai ales sentimentele negative.
Sa indraznesti sa iti exprimi amaraciunile,reprosurile,resentimentele pe care le poti avea fata de cel sau cea la care tinem si nu este acolo,care ne lasa angoasa si indoiala.
Dupa cum ati ghicit,realitatea lasa urme.Nu vrea sa fie uitata.
,,O singura zi de razboi,o singura zi de nefericire,lasa mai multe urme in noi decit o suta de zile de fericire''.
Pentru mine nu e greu sa,mi exprim sentimentele negative. Devin tot mai bun la jignit, "facuturi cu ou si cu otet" ,si la spus ce nu,mi place la altul. Pentru k imi displac km multi. Vreo 90 la suta din oameni,cred.
RăspundețiȘtergereRealitatea nu o vad ca pe un lucru fix,ce nu se poate schimba,inexorabil. Realitatea e de fapt..hmm,relativa. Si trecand prin prisma "eu-lui" nostru, capata diferite nuante.
Dupa parerea mea e cel mai simplu sa incepi cu sentimentele negative,sa faci o persoana cu ,,ou si cu otet'' dupa cum spui,doar ca nu reusesc sa ma simt bine cu propia persoana dupa asa ceva...si cu toate astea cred ca uneori e nevoie si de asa ceva.
RăspundețiȘtergere