10 oct. 2010
7 oct. 2010
eu cred...
E stupid sa crezi ca viata nu va permite schimbarea,ca trecutul n-o va permite.Trebuie sa te bati,sa te straduiesti,sa traiesti mai bine.
...niciodata nu poti avea prea multa dragoste...
...niciodata nu poti avea prea multa dragoste...
3 oct. 2010
Ce este iluminrea?
Ce este iluminarea?
Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un străin. „Te înduri să-mi dai un ban?”, murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball. „Nu am nimic să-ţi dau”, spuse străinul. „Dar pe ce eşti aşezat?”, întrebă acesta. „Un gunoi”, răspunse cerşetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu.” „Te-ai uitat vreodată înăuntru?”, întrebă străinul. „Nu”, răspunse cerşetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea. “Uită-te înăuntru”, insistă străinul. Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur.
Eu sunt străinul care nu are nimic să vă dea şi care vă spune să vă uitaţi înăuntru. Nu în interiorul unei cutii, ca în parabolă, ci undeva mai aproape: în interiorul dvs.
„Dar eu nu sunt un cerşetor” — mi se pare că vă aud protestând.
Cei care nu şi-au găsit încă adevărata bogăţie, care este strălucitoarea fericire a Fiinţei şi sentimentul profund şi indestructibil de pace venit odată cu ea, sunt cerşetori, chiar dacă deţin cele mai mari bogăţii materiale. Ei caută în afara lor fărâme de plăcere sau de satisfacţie, de recunoaştere, de siguranţă sau de iubire, deşi au în sine o comoară care conţine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogată decât orice le-ar putea oferi lumea.
Autor Eckhart TOLLE, „Puterea prezentului , Ghid de dezvoltare spirituală”
Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un străin. „Te înduri să-mi dai un ban?”, murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball. „Nu am nimic să-ţi dau”, spuse străinul. „Dar pe ce eşti aşezat?”, întrebă acesta. „Un gunoi”, răspunse cerşetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu.” „Te-ai uitat vreodată înăuntru?”, întrebă străinul. „Nu”, răspunse cerşetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea. “Uită-te înăuntru”, insistă străinul. Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur.
Eu sunt străinul care nu are nimic să vă dea şi care vă spune să vă uitaţi înăuntru. Nu în interiorul unei cutii, ca în parabolă, ci undeva mai aproape: în interiorul dvs.
„Dar eu nu sunt un cerşetor” — mi se pare că vă aud protestând.
Cei care nu şi-au găsit încă adevărata bogăţie, care este strălucitoarea fericire a Fiinţei şi sentimentul profund şi indestructibil de pace venit odată cu ea, sunt cerşetori, chiar dacă deţin cele mai mari bogăţii materiale. Ei caută în afara lor fărâme de plăcere sau de satisfacţie, de recunoaştere, de siguranţă sau de iubire, deşi au în sine o comoară care conţine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogată decât orice le-ar putea oferi lumea.
Autor Eckhart TOLLE, „Puterea prezentului , Ghid de dezvoltare spirituală”
2 oct. 2010
azi...doar azi
...mi-am inteles nebunia si nepasarea,nevoia de a ride si de a stirni risul...azi am inteles ca atunci cind cresti iti moare sufletul...e prea tirziu...pentru tot...
28 sept. 2010
remedii
afara picura ploaia
in mine picura amitiri
durere si bucurii
fericire-amagiri
frica de a nu inebunii
pamintul si iarba.
21 sept. 2010
poate la orizont
Dar ochii ce iubesc imaginea indepartata
mai mult decit insusi lumina zilei,stiu
ca nu poti fi al lor pentru todeauna
pentru ca a doua zi alta pereche poate
la orizont se va ivi.
12 sept. 2010
Singura in cabina isi trage cu un gest senzual manusile lungi,matasoase privindu-se in oglinda.Isi face ultimele retusuri,mai traseaza inca o data cu pensula rujul rosu peste buzele pline,aranjeaza o suvita rebela,isi priveste spatele aproape gol urmarind cu ochii fiecare portiune satisfacuta de ceea ce vedea...Stia ca peste citeva clipe va fi chemata pe scena si va trebui sa interpreteze intr-o maniera mai mult decit superba cintecele din acea seara.Stia ca asta va fii seara decisiva pentru hotarirea ce va trebui sa o ia.
Afara pe scena,formatia se pregatea,asteptind-o,pe cea fara de care acel spectacol nu ar avea acelasi farmec.,,Diva'' avea un fel special de a fii,care ii atragea in fiecare seara ca un magnet pe toata acea crema a societatii in micul restaurant.
Patronul stia ca fara ea,succesul ar fi fost nul si incerca tot posibilul sa o retina in acel loc,sa o faca sa se razgindeasca cu plecarea si renuntarea la toata acea faima.Inca nu putea sa inteleaga cum isi dorea acel lucru,sa renunte atit de usor...la tot...la celebritate...la toata acea atentie...la cadouri...la invitatii...la viata de artista.Din pacate era un om prea ingust sufleteste ca sa poata intelege ca ea alegea fericirea proprie,a sufletului in schimbul celei materiale.Era trist pentru ca el nu ajunsese sa cunoasca cu adevarat,iubirea in forma ei cea mai pura...nu e usor sa intelegi pina nu o traiesti.
In cabina,frumoasa diva se pregatea sa iasa pe scena.Un zimbet ii lumina intreaga fata cind simtii ca hotarirea era luata...in momentul in care i se anunta numele sa intre pe scena isi dadu seama ca singurul lucru pe care si-l dorea cu adevarat era ca sa fie in lumina unui singur reflector...acela care apartinea barbatului caruia ii incredintase inima...da merita sa faca acest lucru...sa puna pe primul plan fericirea ei.Intra pentru ultima oara pe scena inconjurata de lumini,toata acea lume atit de falsa pentru nestiutori.
Ultima aparitie...Doamna cinta lasciv...un spectacol cu adevarat memorabil...
La sfirsit el o asteapta...sa fie sfirsitul sfirsitului sau doar un nou inceput?
4 sept. 2010
Amintiri
Seara,cind stau singura in pat,zgribulita sub patura imi iau amintiriile cu mine,la caldura sa ma delectez cu ele.In nari simt mirosul marii,aud valurile agitate si simt nisipul sub talpi.Ne tinem de mina si ne plimbam,ocolind cu grija scocile pentru a nu le farimita.Rizi de mine si imi spui ca alte persoane nu au aceleasi grija de ele,le mai si injura cind calca cu talpa si se ranesc...ma aplec si prind o scoica in mina,o ud in apa sa ii dau jos nisipul si incerc sa imi imaginez o perla micuta cu luciri timide.String pumnul pentru a nu o scapa si mergem mai departe luind-o cu mine,,inca una pentru colectie'' spun eu.Acasa le pun intr-un bol si cind le privesc gindul ma duce inevitabil la tine,amintirile ma napadesc care mai de care mai frumoase.
Sint lucruri atit de marunte,care nu ma costa nimic si incerc sa ma bucur de ele in felul meu.
As vrea sa facem castele de nisip,sa culegem scoici,sa ne iubim intre valuri,sa las toata acea feerie sa ma cuprinda,sa retin fiecare amanunt cu tine ca sa pot sa le retraiesc mai tirziu.E chiar atit de rau daca incerc sa te pastrez in mintea si sufletul meu?Marea nu face decit sa ne ajute cu noi amintiri de pus la pastrare.Facem baie in mare si ne simtim liberi...liberi de tot si de toate...macar pentru citeva ore sa ma bucur de tine si de tot ce ne inconjoara.
Este locul nostru de suflet indiferent de anotimp...fiecare e frumos in felul sau.
Acasa voi privii pozele facute de noi si voi ride,asa cum faceam si altadata,pe urma dupa un timp le vom comenta,toate acel momente atit de superbe.
Din pacate a trecut vara...vine toamna cu ale sale culori si mirosuri,pe urma vom dirdii de frig la iarna si anul viitor sper sa ne prinda din nou in acel loc al nostru...eterna mare.
2 sept. 2010
Anuntul
Am luat anuntul dintr-un ziar...nimic deosebit aceleasi anunturi de zi cu zi,inchirieri,vinzari,schimburi si cite si mai cite.Intr-un colt,cu litere micute era ceea ce cautam de atita timp,,pentru cei interesati ofer ajutor fara a cere mare lucru in schimb''.Suna cam dubios dar pentru cine stia ce sa caute era de ajuns.Am notat numarul si am sunat.Mi-a raspuns o voce grava,cu un puternic accent ,,din afara''(prefer sa spun asa fiindca nu reuseam sa disting de unde vine) si o liniste in glas pe care doar un om sigur pe el o are.
Ma intrebat doar cum ma cheama si daca sint sigura de ceea ce vreau...vorbe inutile atita vreme cit am sunat si acest lucru il stia si el...ma tatona,influxiunile vocii lui tradau siguranta de sine ca sint disperata sa obtin anumite lucruri.
Am stabilit sa ne vedem intr-un separeu al unui restaurant.Ma astepta la masa,fata ii era in penumbra si chiar si asa ochii scaparau ca doua faruri in noapte.Ne studiam reciproc,asteptam sa inceapa discutia...simteam cum incearca sa imi intre in minte,sa caute puncte slabe de care sa profite.-Incepem?ma intrebat cu un zimbet viclean...Spune-mi ce vrei dar sper ca stii ceea ce cer in schimb...Da sigur,ii raspund pentru fiecare dorinta a mea iti sint datoare cu o zi din viata.
Multumit de raspuns,astepta sa imi auda dorintele cu un aer mai mult decit binevoitor.
Vreau sa se gindeasca la mine,sa fiu in mintea lui,vreau ca sa isi aminteasca de mine cind aude o melodie frumoasa,cind miroase a ploaie de vara sau doar cind suiera vintul prin frunzele copaciilor.Vreau sa zimbeasca in fiecare zi,sa simta fericirea cum face parte din el,sa simta ca sufletul meu ii este alaturi.Vreau ca atunci cind ma trezesc si spun un,, buna dimineata'' ecoul sa imi duca vorbele pina la el.Vreau ca soarele sa ii incalzesca sufletul si sa imi simta dorinta de a fii linga el in fiecare ceas.
-si pentru tine nu iti doresti nimic,ma intreaba el cu ochii mijiti sa ma poata studia?
-dar tocmai mi-am exprimat dorinta aceea ce vreau:fa-l sa simta cit il iubesc si pe urma voi primii si eu ceea ce imi doresc-pe el-.
Cam multe zile din viata iti vei pierde,chiar merita toate astea?
I-am zimbit stiind ca nu mai trebuie sa ii dau un raspuns fiindca stia prea bine...
Decit sa traiesti o viata lunga in nefericire mai bine un an in care sa faci si sa primesti tot ceea ce iti doresti.
Citi dintre noi ne irosim viata,ajungem la o anumita virsta in care am dorii sa dam timpul inapoi ca sa facem altfel lucrurile?Din pacate e mult prea tirziu...
Ma intrebat doar cum ma cheama si daca sint sigura de ceea ce vreau...vorbe inutile atita vreme cit am sunat si acest lucru il stia si el...ma tatona,influxiunile vocii lui tradau siguranta de sine ca sint disperata sa obtin anumite lucruri.
Am stabilit sa ne vedem intr-un separeu al unui restaurant.Ma astepta la masa,fata ii era in penumbra si chiar si asa ochii scaparau ca doua faruri in noapte.Ne studiam reciproc,asteptam sa inceapa discutia...simteam cum incearca sa imi intre in minte,sa caute puncte slabe de care sa profite.-Incepem?ma intrebat cu un zimbet viclean...Spune-mi ce vrei dar sper ca stii ceea ce cer in schimb...Da sigur,ii raspund pentru fiecare dorinta a mea iti sint datoare cu o zi din viata.
Multumit de raspuns,astepta sa imi auda dorintele cu un aer mai mult decit binevoitor.
Vreau sa se gindeasca la mine,sa fiu in mintea lui,vreau ca sa isi aminteasca de mine cind aude o melodie frumoasa,cind miroase a ploaie de vara sau doar cind suiera vintul prin frunzele copaciilor.Vreau sa zimbeasca in fiecare zi,sa simta fericirea cum face parte din el,sa simta ca sufletul meu ii este alaturi.Vreau ca atunci cind ma trezesc si spun un,, buna dimineata'' ecoul sa imi duca vorbele pina la el.Vreau ca soarele sa ii incalzesca sufletul si sa imi simta dorinta de a fii linga el in fiecare ceas.
-si pentru tine nu iti doresti nimic,ma intreaba el cu ochii mijiti sa ma poata studia?
-dar tocmai mi-am exprimat dorinta aceea ce vreau:fa-l sa simta cit il iubesc si pe urma voi primii si eu ceea ce imi doresc-pe el-.
Cam multe zile din viata iti vei pierde,chiar merita toate astea?
I-am zimbit stiind ca nu mai trebuie sa ii dau un raspuns fiindca stia prea bine...
Decit sa traiesti o viata lunga in nefericire mai bine un an in care sa faci si sa primesti tot ceea ce iti doresti.
Citi dintre noi ne irosim viata,ajungem la o anumita virsta in care am dorii sa dam timpul inapoi ca sa facem altfel lucrurile?Din pacate e mult prea tirziu...
24 aug. 2010
23 aug. 2010
Sssst
Se poate sa imi fie dor de ceva ce nu am avut niciodata?Mi-e dor de atingerea miinilor tale.Oare cum ar fi?...blinda, duioasa sau nestapinite din cauza faptului ca ti-ai dorii sa descoperi cit mai repede feminitatea din mine?Se poate sa-mi fie dor de respiratia ta pe umarul meu sting care nu am cunoscut-o inca?Se poate sa imi fie dor de gindurile tale impartasite intre asternuturile mototolite dupa ce ne-am iubit? Se poate sa imi fie dor de mirosul tau pe care il trag in nari de fiecare data cind stau linga tine?Oare cum o fi mirosul tau?Ar avea un iz barbatesc,ar reusii el sa imi incite simturile,sau ar fi nevoie de mai mult decit atit?Imi este dor de miscarea pe care o faci cind ma saruti intr-o incercare de a ma alinta,imi este dor de acel moment cind iti treci mina prin parul meu,o cobori usor pe spate si ma iei pe neasteptate intr-o imbratisare care ma lasa fara respiratie…de emotii…de dor.. de placere.
Intind mina pe locul gol de linga mine si simt cum singuratatea ma inconjoara,strins,in ghearele hapsine.Imi pironesc privirea in adincul tavanului asteptind sa plece...nu e prima data cind imi da tircoale.Miine la lumina zilei totul va fi mai bine...astept doar sa treaca acele citeva ore...da miine totul va fi bine.
Si totusi dupa zi urmeaza noaptea cea plina de monstrii...sssst.
Intind mina pe locul gol de linga mine si simt cum singuratatea ma inconjoara,strins,in ghearele hapsine.Imi pironesc privirea in adincul tavanului asteptind sa plece...nu e prima data cind imi da tircoale.Miine la lumina zilei totul va fi mai bine...astept doar sa treaca acele citeva ore...da miine totul va fi bine.
Si totusi dupa zi urmeaza noaptea cea plina de monstrii...sssst.
2 aug. 2010
Inceputuri...
Oricine ai fi tu, cititorul acestor rinduri(daca se va intimpla vreodata sa le citesti),fii ingaduitor cu cel care le-a scris.La fel sint si eu om si,ca oricare altul am si eu slabiciuni...Am vrut prin a incepe sa scriu un jurnal intim dar asta inseamna sa le citeasca doar cel care le scrie,
asa ca am ales sa scriu aici intrebarile care mi le pun,toate raspunsurile care le voi primii,si mai ales iubirea sub toate infatisariile ei.
Cum as fi putut scrie daca nu cunosteam toate experientele de viata prin care am trecut,speranta fara motiv?E ceea ce se cheama sa ai vocatia fericirii.Un dar pe care invatam sa il cultivam in timp...
E ca atunci cind privesti un tablou in care este infatisat un peisaj si simti cum culorile sint voioase ca ingerii.Incerci sa gasesti fericirea in acea imagine surprinsa pe o pinza,incerci sa te transpui in acel loc si sa simti cum vibrezi o data cu ea.Incerci sa creezi o adevarata poveste pe baza acelui tablou...Zimbesti fara motiv doar pentru simplu fapt ca iti este dat sa privesti un lucru frumos.
Uneori doar inchid ochii si las frumusetea din jurul meu sa mi se incolaceasca in suflet,o tin strins acolo si ii dau drumul in lume dupa ce simt ca ma napadit in toate ungherele sufletului.
Uneori am nevoie doar de o soapta care sa mi te aduca mai aproape...iar alteori o simpla atingere imi inmoaie oasele si ma lasa sfirsita...acea atingere isi lasa ecoul sapat adinc in mine.
asa ca am ales sa scriu aici intrebarile care mi le pun,toate raspunsurile care le voi primii,si mai ales iubirea sub toate infatisariile ei.
Cum as fi putut scrie daca nu cunosteam toate experientele de viata prin care am trecut,speranta fara motiv?E ceea ce se cheama sa ai vocatia fericirii.Un dar pe care invatam sa il cultivam in timp...
E ca atunci cind privesti un tablou in care este infatisat un peisaj si simti cum culorile sint voioase ca ingerii.Incerci sa gasesti fericirea in acea imagine surprinsa pe o pinza,incerci sa te transpui in acel loc si sa simti cum vibrezi o data cu ea.Incerci sa creezi o adevarata poveste pe baza acelui tablou...Zimbesti fara motiv doar pentru simplu fapt ca iti este dat sa privesti un lucru frumos.
Uneori doar inchid ochii si las frumusetea din jurul meu sa mi se incolaceasca in suflet,o tin strins acolo si ii dau drumul in lume dupa ce simt ca ma napadit in toate ungherele sufletului.
Uneori am nevoie doar de o soapta care sa mi te aduca mai aproape...iar alteori o simpla atingere imi inmoaie oasele si ma lasa sfirsita...acea atingere isi lasa ecoul sapat adinc in mine.
28 iul. 2010
1001 de nopti
Singura pe strazile pustii in noapte...doar pantofi mei cu toc imi faceau simtita prezenta pe stradutele linistite...lumina cite unui felinar ma urmarea in soapta.
Orasul ma absorbit complet.Nu,nu acum in aceasta plimbare ci intr-una din zilele in care paseam agale prin locurile acum cunoscute.Cafenelele acum inchise ma salutau din mers si parca imi vorbeau,,te asteptam,nu pleca locul tau e aici,orasul te asteapta''.
Mergind singura incercam sa imi imaginez un oras de poveste cu copaci plini de flori nemaivazute,cu ghirlade de flori de cires in locul firelor nesfirsite de pe stilpi.
Cu blocuri in culori stralucitoare care sa ne inveseleasca spiritul si strazi pavate cu matase in care pasii nostrii sa ne poarte fara zgomot.O lume de basm care sa ne faca mai buni,in care iubirile imposibile sa devina posibile,un oras in care sa ninga cu magnolii pe care fetitele sa si le prinda in par.
Un oras in care frumusetea interioara sa conteze mai mult decit cea interioara,in care invidiile,rautatiile si cuvintele rele sa nu existe.
In acel oras vei fi tu care ma astepti departe de tot ce e rau unde ne vom putea traii povestea noastra.
Un claxon strident in noapte ma smulge din mrejnele visului aducindu-ma la realitate...privesc in jur aceleasi lumini de pe stilpii plini de fire de curent,aceleasi blocuri unele in umbra din cauza intunericului,aceleasi blocuri gri si triste,acei copaci pustiiti de flori...e lumea noastra...lumea reala in care traim...merg mai departe cu un suris pe buze...plimbarea mea se apropie de sfirsit ma duc spre casa...acolo ma astepti tu,,,chiar daca nu traim in acel basm stim sigur un lucru:ne traim povestea noastra in ea se afla ceea ce ne dorim noi.
Noapte Buna...
Orasul ma absorbit complet.Nu,nu acum in aceasta plimbare ci intr-una din zilele in care paseam agale prin locurile acum cunoscute.Cafenelele acum inchise ma salutau din mers si parca imi vorbeau,,te asteptam,nu pleca locul tau e aici,orasul te asteapta''.
Mergind singura incercam sa imi imaginez un oras de poveste cu copaci plini de flori nemaivazute,cu ghirlade de flori de cires in locul firelor nesfirsite de pe stilpi.
Cu blocuri in culori stralucitoare care sa ne inveseleasca spiritul si strazi pavate cu matase in care pasii nostrii sa ne poarte fara zgomot.O lume de basm care sa ne faca mai buni,in care iubirile imposibile sa devina posibile,un oras in care sa ninga cu magnolii pe care fetitele sa si le prinda in par.
Un oras in care frumusetea interioara sa conteze mai mult decit cea interioara,in care invidiile,rautatiile si cuvintele rele sa nu existe.
In acel oras vei fi tu care ma astepti departe de tot ce e rau unde ne vom putea traii povestea noastra.
Un claxon strident in noapte ma smulge din mrejnele visului aducindu-ma la realitate...privesc in jur aceleasi lumini de pe stilpii plini de fire de curent,aceleasi blocuri unele in umbra din cauza intunericului,aceleasi blocuri gri si triste,acei copaci pustiiti de flori...e lumea noastra...lumea reala in care traim...merg mai departe cu un suris pe buze...plimbarea mea se apropie de sfirsit ma duc spre casa...acolo ma astepti tu,,,chiar daca nu traim in acel basm stim sigur un lucru:ne traim povestea noastra in ea se afla ceea ce ne dorim noi.
Noapte Buna...
10 iul. 2010
Spune-mi ce vrei
Inchide ochii...paseste in intuneric...gusta interzisul...spune-mi ce vrei...
vrei sa gusti din mine?
vrei sa simti ce miros are pielea mea?
vrei sa imi prinzi parul in pumn si sa ma faci sa te privesc fara rusine?
vrei sa te lipesti de mine sa imi simti transpiratia cum imi curge intre sini?
vrei sa iti treci mina intre copasele mele si sa simti tremurul dintre ele?
vrei sa imi legi ochii si sa iti apropii gura de buricul meu?
vrei sa treci cu limba de-a lungul corpului facindu-ma sa te implor sa ma iei atunci fara a mai pierde timpul?
Sau pina la urma astea sint dorintele mele si trebuie doar sa ti le impartasesc pentru a ne contopii impreuna?
Chiar nu mai are nici o importanta... esti linga mine si am inchis amindoi ochii...vreau sa fiu prima care gusta interzisul.
vrei sa gusti din mine?
vrei sa simti ce miros are pielea mea?
vrei sa imi prinzi parul in pumn si sa ma faci sa te privesc fara rusine?
vrei sa te lipesti de mine sa imi simti transpiratia cum imi curge intre sini?
vrei sa iti treci mina intre copasele mele si sa simti tremurul dintre ele?
vrei sa imi legi ochii si sa iti apropii gura de buricul meu?
vrei sa treci cu limba de-a lungul corpului facindu-ma sa te implor sa ma iei atunci fara a mai pierde timpul?
Sau pina la urma astea sint dorintele mele si trebuie doar sa ti le impartasesc pentru a ne contopii impreuna?
Chiar nu mai are nici o importanta... esti linga mine si am inchis amindoi ochii...vreau sa fiu prima care gusta interzisul.
3 iul. 2010
Atingerea unui inger
Undeva la capatul pamintului intre hotarele celor doua lumi(al nostru si cel al tarii de nicaieri) a simtit atingerea unui inger.
S-au privit in ochii si a simtit cum se afunda in mintea ei,cautind motivul care ii purtase pasii intra-colo.
Au avut impreuna dezbateri puternice si taceri confortabile...a citit in ea ca inca nu reusea sa isi aleaga drumul in viata.Indoielile incolteau in sine,o acaparau asemeni unei pinze de paianjen...
Intelegea incercarile care o asteptau,se gindea cit de ingust era adevarul dintre realitatile si tesatura acestei lumi false,zamislite de propria ei imaginatie.
Datorita atingerii ingerului isi dadu seama ca e cazul dupa multa vreme sa isi faca ordine intre pasiunile si dezamagirile ei,subordonindu-le ratiunii,desprinzindu-se din incilceala vietii si limpezindu-si nelamuririle.
Mai facuse o descoperire asupra vietii...departarea,evadarea nu aveau nimic de-a face cu libertatea.Libertatea exista inauntrul tau,indiferent de locul in care te-ai afla.
...Pina la urma se dovedi mai puternica decit ar fi crezut.In timpul acestui dezastru isi cucerise demnitatea...se putea intoarce linistita sa infrunte rautatiile lumii...ingerul ei era linga ea mereu asa cum ii promise-se.
S-au privit in ochii si a simtit cum se afunda in mintea ei,cautind motivul care ii purtase pasii intra-colo.
Au avut impreuna dezbateri puternice si taceri confortabile...a citit in ea ca inca nu reusea sa isi aleaga drumul in viata.Indoielile incolteau in sine,o acaparau asemeni unei pinze de paianjen...
Intelegea incercarile care o asteptau,se gindea cit de ingust era adevarul dintre realitatile si tesatura acestei lumi false,zamislite de propria ei imaginatie.
Datorita atingerii ingerului isi dadu seama ca e cazul dupa multa vreme sa isi faca ordine intre pasiunile si dezamagirile ei,subordonindu-le ratiunii,desprinzindu-se din incilceala vietii si limpezindu-si nelamuririle.
Mai facuse o descoperire asupra vietii...departarea,evadarea nu aveau nimic de-a face cu libertatea.Libertatea exista inauntrul tau,indiferent de locul in care te-ai afla.
...Pina la urma se dovedi mai puternica decit ar fi crezut.In timpul acestui dezastru isi cucerise demnitatea...se putea intoarce linistita sa infrunte rautatiile lumii...ingerul ei era linga ea mereu asa cum ii promise-se.
16 iun. 2010
Azi...
Azi am nevoie sa imi zimbesti...intr-o dimineata atit de frumoasa asta ar fi reteta perfecta:tu,eu si zimbetul tau care imi incalzeste sufletul...nu am nevoie de cuvinte,uneori sint de prisos...diminetile in care ma trezesc alaturi de tine si imi zimbesti sint cele mai perfecte...deocamdata imi este de ajuns...
Azi imi gasesc fericirea in zimbetul tau...miine...nu stiu ce va fi miine...cine stie poate miine imi vei cere tu sa iti zimbesc...
Azi imi gasesc fericirea in zimbetul tau...miine...nu stiu ce va fi miine...cine stie poate miine imi vei cere tu sa iti zimbesc...
13 iun. 2010
LA MULTI ANI
Azi e ziua de nastere a unei persoane dragi...vreau sa ii urez un LA MULTI ANI sincer,din toata inima asa cum merita.E un prieten adevarat,cred ca putini ne putem lauda in ziua de azi cu prieteni,care sa ne sprijine si sa ne fie alaturi fara nici un interes ascuns doar de dragul nostru.
Fiecare an este o carte cu 365 de pagini goale.Creeaza in fiecare zi o capodopera,folosind toate culorile vietii...si in timp ce scrii zimbeste!
LA MULTI ANI
Fiecare an este o carte cu 365 de pagini goale.Creeaza in fiecare zi o capodopera,folosind toate culorile vietii...si in timp ce scrii zimbeste!
LA MULTI ANI
11 iun. 2010
Povestea Evei
Simplitatea dusa pina la
extrema Puritate a Albului
in Contrast cu
SOBRIETATEA,ELEGANTA
RIGUROZITATEA NEGRULUI
ZIUA si NOAPTEA
se intilnesc in jocuri de
LUMINI CLARE,CURATE
si de
UMBRE NOCTURNE
pentru a crea
POVESTEA FEMEII
UNIVERSALE
POVESTEA EVEI.
INOCENTA...sau PACAT?
Oare vei stii vreodata?
8 iun. 2010
De unde vine fericirea
O noua zi in viata mea...soare,cald,sperante noi si mai ales am reusit sa ma conving singura ca nu e bine sa fug de fericire...ci mai bine inspre ea...ma asteapta...cu bratele deschise...de data aceasta voi incerca sa nu o ratez...o tin strins in pumnul meu...sau in suflet.
Intodeauna in vietile noastre dupa ploaie va aparea si soarele...mare...luminos...ca o sfera de aur ne inconjoara cu caldura lui atit de benefica.
Singur trebuie sa gasesti in tine puterea de a merge mai departe...ridica-te singur si arata-le celor din jurul tau ca poti.
Avem nevoie de atit de putin pentru a fi fericiti...doar ca din pacate majoritatea oamenilor nu stiu acest lucru...se gindesc ca o casa mai mare,o masina noua si alte lucruri materiale ne aduc fericirea...dar nu e asa...mai degraba o satisfactie de scurt moment asta pina reusim sa avem acele lucruri pe care ni le dorim...si povestea continua asa la nesfirsit... ajungem intr-un punct al vietii noastre in care realizam ca am uitat ceea ce ne-am dorit cu adevarat, am deviat de la un anumit scop ce ni l-am propus...unii mai curajosi vor face noi algeri in viata cu bucurie in suflet si noi sperante...atunci isi vor amintii ca fericirea vine din lucruri marunte...din pacate unii dintre noi se complac in continuare intr-o viata lipsita de...lucruri simple.
Intodeauna in vietile noastre dupa ploaie va aparea si soarele...mare...luminos...ca o sfera de aur ne inconjoara cu caldura lui atit de benefica.
Singur trebuie sa gasesti in tine puterea de a merge mai departe...ridica-te singur si arata-le celor din jurul tau ca poti.
Avem nevoie de atit de putin pentru a fi fericiti...doar ca din pacate majoritatea oamenilor nu stiu acest lucru...se gindesc ca o casa mai mare,o masina noua si alte lucruri materiale ne aduc fericirea...dar nu e asa...mai degraba o satisfactie de scurt moment asta pina reusim sa avem acele lucruri pe care ni le dorim...si povestea continua asa la nesfirsit... ajungem intr-un punct al vietii noastre in care realizam ca am uitat ceea ce ne-am dorit cu adevarat, am deviat de la un anumit scop ce ni l-am propus...unii mai curajosi vor face noi algeri in viata cu bucurie in suflet si noi sperante...atunci isi vor amintii ca fericirea vine din lucruri marunte...din pacate unii dintre noi se complac in continuare intr-o viata lipsita de...lucruri simple.
5 iun. 2010
Zidul Plingerii
Am ajuns pina la Zidul Plingerii
unde
oamenii stateau posternati
intr-o nemiscare muta
am cazut in genunchi
buzele mele murmurau in nestire
bataile inimii sa domolit
pleoapele s-au inchis pentru o clipa
am inceput sa ma rog
fara sa stiu de ce
cine stie?
poate pentru iertarea pacatelor
adunate intr-un colt al sufletului
la care imi venea greu sa renunt
si atunci cind
am ajuns sa cred ca e in zadar
ochii s-au deschis spre
lumina blinda
a iertarii de sine
te simti tu insuti
umbra ta e cu tine
si in inima de piatra
si-a facut loc o noua speranta.
unde
oamenii stateau posternati
intr-o nemiscare muta
am cazut in genunchi
buzele mele murmurau in nestire
bataile inimii sa domolit
pleoapele s-au inchis pentru o clipa
am inceput sa ma rog
fara sa stiu de ce
cine stie?
poate pentru iertarea pacatelor
adunate intr-un colt al sufletului
la care imi venea greu sa renunt
si atunci cind
am ajuns sa cred ca e in zadar
ochii s-au deschis spre
lumina blinda
a iertarii de sine
te simti tu insuti
umbra ta e cu tine
si in inima de piatra
si-a facut loc o noua speranta.
29 mai 2010
14 mai 2010
Vise poznase
Stiati ca exista vise poznase, uneori pline de surprize care se amuza,profitind de somnul nostru si ne joaca farse,ne creeaza obstacole sau ne ofera piste pe care sa ne indreptam viata?
Piste care ne pot antrena...acolo unde o parte din noi nu vrea sa ajunga,dar unde,cealalta parte din noi,la fel de importanta ne invita,ne atrage sa mergem.
Noi oamenii sintem fiinte complexe,insufletite de o multime de dorinte,care nu ajung intodeauna sa ne inteleaga,sa se armonizez intre ele.
13 mai 2010
12 mai 2010
Inceputuri
Uneori statea singura intr-o nemiscare perfecta.Simtea cum i se catara pe umeri o pasare neagra si o stringe in gheare,se simtea foarte vulnerabila,fragilitatea sa o zdrobea ca o povara.
Ar fi vrut sa sparga obiectele,bibelourile ca sa isi calmeze nervii.Dar atit de mult i se incubase in tinerete respectul fata de lucruri,incit acum acestea o dominau.
Neputind sa actioneze impotriva unei fiinte sau asupra lumii,aspira doar ,cu modestie sa faca un pic de ordine in aceasta.
Pe parcursul relatiei cu el s-a transformat in doua persoane;una era femeia care vorbea despre dragoste si credea in ea si a doua era femeia care denunta aceasta legatura.Una se resemna cealalta se revolta.
Lumea dragostei cu legile ei nescrise,acea fuga a fiecaruia spre altcineva,tot acel joc inutil sau nu,dorinta dusa pina la extrem de a poseda,satisfactia unora si golul ramas dupa pierderea fiintei iubite,toata perfidia si lipsa de scrupule pentru a avea in bratele tale un corp,care o data posedat pare ca isi pierde din toata frumusetea si
dorinta de al mai avea.
E cu adevarat greu sa iti reamintesti frumusetea inceputurilor,trebuie sa le fi trait si uitat,caci numai ele ii tine pe amanti cu sufletul la gura si ii indeamna sa traiasca sub marea lumina a noului.
Ar fi vrut sa sparga obiectele,bibelourile ca sa isi calmeze nervii.Dar atit de mult i se incubase in tinerete respectul fata de lucruri,incit acum acestea o dominau.
Neputind sa actioneze impotriva unei fiinte sau asupra lumii,aspira doar ,cu modestie sa faca un pic de ordine in aceasta.
Pe parcursul relatiei cu el s-a transformat in doua persoane;una era femeia care vorbea despre dragoste si credea in ea si a doua era femeia care denunta aceasta legatura.Una se resemna cealalta se revolta.
Lumea dragostei cu legile ei nescrise,acea fuga a fiecaruia spre altcineva,tot acel joc inutil sau nu,dorinta dusa pina la extrem de a poseda,satisfactia unora si golul ramas dupa pierderea fiintei iubite,toata perfidia si lipsa de scrupule pentru a avea in bratele tale un corp,care o data posedat pare ca isi pierde din toata frumusetea si
dorinta de al mai avea.
E cu adevarat greu sa iti reamintesti frumusetea inceputurilor,trebuie sa le fi trait si uitat,caci numai ele ii tine pe amanti cu sufletul la gura si ii indeamna sa traiasca sub marea lumina a noului.
8 mai 2010
Alegeri
Am vrut sa scriu despre ce se intimpla intr-o clipa dar indiferent cu ce incepi,sfirsesti cu atit de putin.
Daca am putea sa ne povestim viata intr-o singura pagina de jurnal...sa includem acolo bune si rele,atitea clipe adunate de-a lungul vietii...Cum ar suna o carte care sa se intituleze,,Viata unei femei povestita intr-o singura zi''? Ar fi mai lung titlul decit povestea in sine...Si totusi ce ati alege sa scrieti stiind ca aveti la indemana o singura pagina?A-ti alege lucrurile frumoase,momentele fericite sa ramina marturie peste timp sau a-ti alege acele momente triste,de care v-ati lovit in viata si poate la timpul respectiv ati crezut ca nu ve-ti avea puterea sa treceti peste ele?
Eu una as incepe cartea cu momentul din acea dimineata ploioasa in care m-ai prins de mina si amprentele tale au ramas parte din mine...
Daca am putea sa ne povestim viata intr-o singura pagina de jurnal...sa includem acolo bune si rele,atitea clipe adunate de-a lungul vietii...Cum ar suna o carte care sa se intituleze,,Viata unei femei povestita intr-o singura zi''? Ar fi mai lung titlul decit povestea in sine...Si totusi ce ati alege sa scrieti stiind ca aveti la indemana o singura pagina?A-ti alege lucrurile frumoase,momentele fericite sa ramina marturie peste timp sau a-ti alege acele momente triste,de care v-ati lovit in viata si poate la timpul respectiv ati crezut ca nu ve-ti avea puterea sa treceti peste ele?
Eu una as incepe cartea cu momentul din acea dimineata ploioasa in care m-ai prins de mina si amprentele tale au ramas parte din mine...
7 mai 2010
Calator fara permis
“Sunt calator fara permis prin lumea ta, cobor din cand in cand, intre doua apusuri infinit de albastre. Ma asez pret de o clipa la marginea zdrentuita a altei nopti departe de tine (si nimeni nu va sti / ca seara, sufletul meu, / ca tarmul care se modeleaza din mare, / ia forma uitata a trupului tau). Sunt aici, aproape, impartita intre senzatia de verde si urma pierduta a pasilor tai noaptea tarziu. Va veni un anotimp in care verbele noastre vor capata cenusiul perfectului compus si atunci am sa inventez un dialect al inimii fara timpul trecut, in care tarziul va avea numai valoare istorica in muzeul sentimentelor uitate.”
6 mai 2010
...Inca un inger
...doar atit te-am privit incit ochii mi s-au facut sita,incercind sa imi intiparez fiecare gest,expresie in minte...toate cu tine.
...si atunci cind am reusit acest lucru nu am mai inchis ochii de teama sa nu se piarda singurul lucru care mi-a ramas de la tine.
...mi-am dorit sa ma transform intr-un inger care sa iti fie mereu in preajma ta chiar daca tu nu vei stii acest lucru.
...intr-atit m-am rugat incit dorinta mi-a fost ascultata,bratele mele s-au tramsformat intr-o pereche de aripi care sint de fapt o prelungire a dorintelor mele in incercarea de a te atinge in taina.
...fiecare avem nevoie de un inger sa ne pazeasca si eu am ales sa fiu ingerul tau,ca sa pot sa iti fiu aproape.
...inainte de a ma naste D-zeu mi-a pus iubirea pentru tine in suflet, m-a scaldat intr-o lacrima si m-a trimis aici...in lume...unde am fost pierduta si regasita...si nestiute sufletele noastre s-au atins...si am stiut ca vom fi mereu doua suflete pereche...
...si atunci cind am reusit acest lucru nu am mai inchis ochii de teama sa nu se piarda singurul lucru care mi-a ramas de la tine.
...mi-am dorit sa ma transform intr-un inger care sa iti fie mereu in preajma ta chiar daca tu nu vei stii acest lucru.
...intr-atit m-am rugat incit dorinta mi-a fost ascultata,bratele mele s-au tramsformat intr-o pereche de aripi care sint de fapt o prelungire a dorintelor mele in incercarea de a te atinge in taina.
...fiecare avem nevoie de un inger sa ne pazeasca si eu am ales sa fiu ingerul tau,ca sa pot sa iti fiu aproape.
...inainte de a ma naste D-zeu mi-a pus iubirea pentru tine in suflet, m-a scaldat intr-o lacrima si m-a trimis aici...in lume...unde am fost pierduta si regasita...si nestiute sufletele noastre s-au atins...si am stiut ca vom fi mereu doua suflete pereche...
1 mai 2010
Mi-e dor si doare
mi-e dor de zilele cind stateam pe iarba si priveam norii suflati de vint
mi-e dor de vuietul valurilor care se sparg de tarm
mi-e dor de serile de vara cind fara griji eram
mi-e dor de prieteni pe care nu-i mai am
mi-e dor de glasul tau in par cind se pierdea
mi-e dor de dorul tau si stiu ca noi eram
mi-e dor de ce s-a spus si tot ce nu am spus
mi-e dor sa-mi fie dor si-n suflet nu am loc
mi-e dor de atingerea ta,cind blinda cind mai dura
mi-e dor ca sa ma ai si apoi totul se mai uita
mi-e dor de tot si toate,o zi si inc-o zi
mi-e dor si azi si miine,si-n fiecare zi
MI-E DOR SI DOARE
29 apr. 2010
Supunere
in unele nopti,cind dorm singura,si imi inod visele cu dorinte,simt cum miini hapsine ma apuca si trag de mine...
ma prefac ca dorm,singurul lucru care ma da de gol e respiratia mea sacadata...
o mina imi urca pe coapsa,ma stringe,framinta carnea brutal,isi cere tributul;asteptarea pare sa ia sfirsit...
ma zvircolesc,simt cum tot corpul imi este posedat de zeci de miini,ma alinta,ma forteaza,unele ma minghiie duios iar altele isi lasa amprenta in carnea mea.
gemetele se intrepatrund cu zumzetul soaptelor pe care le aud la nesfirsit;esti a noastra,in fiecare noapte.
ma zbat cu gratie,spun un NU abia soptit,dar stiu ca voi face ceea ce trebuie:ma supun ...in fiecare noapte.
ma prefac ca dorm,singurul lucru care ma da de gol e respiratia mea sacadata...
o mina imi urca pe coapsa,ma stringe,framinta carnea brutal,isi cere tributul;asteptarea pare sa ia sfirsit...
ma zvircolesc,simt cum tot corpul imi este posedat de zeci de miini,ma alinta,ma forteaza,unele ma minghiie duios iar altele isi lasa amprenta in carnea mea.
gemetele se intrepatrund cu zumzetul soaptelor pe care le aud la nesfirsit;esti a noastra,in fiecare noapte.
ma zbat cu gratie,spun un NU abia soptit,dar stiu ca voi face ceea ce trebuie:ma supun ...in fiecare noapte.
21 apr. 2010
Ginduri,simtiri,fapte si vorbe
In viata de putine ori stii mai dinainte ce ai sa faci si ce ai sa vorbesti,si mai niciodata ce ai sa simti si ce ai sa gindesti.Incolo,tot ce ai sa faci si ai sa vorbesti,tot ce ai sa simti si ai sa gindesti,afli atunci cind ai faptuit,cind ai vorbit,cind ai simtit,cind ai gindit.
Ai in fata ta,incpind chiar din clipa care urmeaza,viitorul,ca un neant in care inaintezi orbecaind in intuneric,cazind peste faptele si vorbele tale,peste gindurile si simtirile tale.Viata este acea izvorire de fapte,de ginduri si de simtiri,peste care te imbrinceste etern nu se stie cine.
Ai in fata ta,incpind chiar din clipa care urmeaza,viitorul,ca un neant in care inaintezi orbecaind in intuneric,cazind peste faptele si vorbele tale,peste gindurile si simtirile tale.Viata este acea izvorire de fapte,de ginduri si de simtiri,peste care te imbrinceste etern nu se stie cine.
16 apr. 2010
Imi cer iertare
imi cer iertare gindurilor tale
si inimii de gheata, topita intr-o doara
imi cer iertare soaptelor in taina
atunci cind se transforma in vaiet si suspine
cu voce tremurinda,de dor adinc in mine
durere,suferinta si jale inchistata
ma mint in nestiinta,pacatul mi-e iertat
cind apropierea soarbe, farima de putere
ramasa sa infrunte iubirea ce ma seaca
cu trupul arzind de patimi,in fiecare clipa
sint floare plingind cu petale
magnolie moarta...
si inimii de gheata, topita intr-o doara
imi cer iertare soaptelor in taina
atunci cind se transforma in vaiet si suspine
cu voce tremurinda,de dor adinc in mine
durere,suferinta si jale inchistata
ma mint in nestiinta,pacatul mi-e iertat
cind apropierea soarbe, farima de putere
ramasa sa infrunte iubirea ce ma seaca
cu trupul arzind de patimi,in fiecare clipa
sint floare plingind cu petale
magnolie moarta...
15 apr. 2010
Animalul-suflet
Sufletul omului e ca un animal adormit,care nu rasfringe nimic inafara,ci lasa asternuta o anumita masca,prielnica conventiilor sociale.
Dar animalul-suflet se desteapta cind si cind,rar de tot,ca acei uriasi din basme,care se trezesc la citeva veacuri o data,deschid o clipa ochii...si se intorc pe partea cealalta.
Atunci viata intima a sufletului se rasfringe in lumina fetei.
Cine n-a surprins pe chipurile oamenilor aspri o rara poezie,de seninatate neobisnuita?Cine n-a vazut figuri blajine crispindu-se intr-o expresie bestiala,care aporape inspaiminta?
In acele clipe se desteapta Sufletul,intiparind pe chipurile oamenilor trasaturile lui eterne.
Dar animalul-suflet se desteapta cind si cind,rar de tot,ca acei uriasi din basme,care se trezesc la citeva veacuri o data,deschid o clipa ochii...si se intorc pe partea cealalta.
Atunci viata intima a sufletului se rasfringe in lumina fetei.
Cine n-a surprins pe chipurile oamenilor aspri o rara poezie,de seninatate neobisnuita?Cine n-a vazut figuri blajine crispindu-se intr-o expresie bestiala,care aporape inspaiminta?
In acele clipe se desteapta Sufletul,intiparind pe chipurile oamenilor trasaturile lui eterne.
14 apr. 2010
...
Tandretea este limbajul cel mai direct pentru a ne atinge inima si a ne ajuta sa regasim acea parte din noi insine care stie,dincolo de cuvinte si gesturi,sa ne apropie mai mult de ceea ce este mai bun in noi,de cele mai profunde asteptari ale noastre.
13 apr. 2010
Poveste despre iubiri
Chiar si daca nu este iubita,iubirea ne poate iubi.
nu stim de unde vin toate iubirile.Iubirile acelea noi,care se nasc in noi,intr-o zi din viata noastra,ne umplu de lumina,uneori ramin in noi pentru mult timp.,alteori sint doar trecatoare...
acele iubiri neasteptate care ne implinesc,ne fac sa crestem sau ne intristeaza...nu stim de unde vin,cum ne-au ales,cum de au aparut in calea noastra.
eu cred ca exista undeva in univers,un loc in care se aduna toate acestea iubiri si unde isi pot impartasi uimirea,surpriza sau disperarea,un fel de insula in care se pot regenera dupa tot ceea ce au avut de patimit pe pamint.
nu stim de unde vin toate iubirile.Iubirile acelea noi,care se nasc in noi,intr-o zi din viata noastra,ne umplu de lumina,uneori ramin in noi pentru mult timp.,alteori sint doar trecatoare...
acele iubiri neasteptate care ne implinesc,ne fac sa crestem sau ne intristeaza...nu stim de unde vin,cum ne-au ales,cum de au aparut in calea noastra.
eu cred ca exista undeva in univers,un loc in care se aduna toate acestea iubiri si unde isi pot impartasi uimirea,surpriza sau disperarea,un fel de insula in care se pot regenera dupa tot ceea ce au avut de patimit pe pamint.
Fuga
In ziua aceea in timp ce-l asteptai,plimbindu-te pe trotuar,jenata si furioasa din pricina zimbetelor ironice ale colegilor,ai hotarit sa nu-l mai vezi,sa nu te lasi dominata de pasiunea pentru el.
Era dragoste?Uneori ti se parea mai curind o boala,de care trebuie sa te vindeci.Ai luptat cu tine insuti,zile in sir.Fugeai,aveai putere sa fugi de el,si credeai ca totul s-a terminat.
Te astepta la intrarea principala si tu ieseai pe scara de serviciu...Credeai ca ai biruit si te felicitai ca ai scapat de imaginea lui,care te obseda zi si noapte.
Dar intr-un tirziu l-ai intilnit si atunci ai stiut ca totul e pierdut pentru tine.
Esti a lui orice ai face...si in adincul sufletului iti doresti acest lucru.
Era dragoste?Uneori ti se parea mai curind o boala,de care trebuie sa te vindeci.Ai luptat cu tine insuti,zile in sir.Fugeai,aveai putere sa fugi de el,si credeai ca totul s-a terminat.
Te astepta la intrarea principala si tu ieseai pe scara de serviciu...Credeai ca ai biruit si te felicitai ca ai scapat de imaginea lui,care te obseda zi si noapte.
Dar intr-un tirziu l-ai intilnit si atunci ai stiut ca totul e pierdut pentru tine.
Esti a lui orice ai face...si in adincul sufletului iti doresti acest lucru.
7 apr. 2010
Moartea ia chipul unui seducatot
Seara, cind soarele mai luminos si mai aprins ca soarele oraselor noastre se inmorminteaza singur in pelerina lui de purpura tivita cu aur,aprinzind coama codrilor si lacuind cu singe panglica de otel a piraielor:sau noaptea,cind cerul neastupat de cladiri iti apare mai nemasurat si stelele mai nenumarate,cind luna aluneca pe bolta ca un veghetor al noptii,cind pamintul se ineaca intr-un fum violet si apele sint negre ca smoala,te simti atit de mic in fata nemarginirii,ca toata trufia ta de om se nimiceste.
Moartea insasi nu te mai inspaiminta,fiindca viata pare fara pret.Mai ales acest sentiment,acest instinct al mortii capata alt inteles.In mijlocul oamenilor,moartea este agonia in patul suferintei,este carul mortuar,este piatra grea de mormint,este privelistea vietii care-ti va dispare,este,citeodata,remuscarea si gindul unei pedepse posibile-dincolo.
In mijlocul naturii,moartea este identitatea cu fenomenele,a caror liniste si a caror infinit gigantic te vor prinde si te vor preface in iarba,in frunza de arbor,in apa de riu,intr-o raza de stea.
Departea de oameni,in lumea primitiva a vegetalelor si a mineraleor,sufletul se dezbraca de o haina murdara.Iti apare tie insuti gol,si nu ti-e rusine de goliciunea ta,ca Adam si Eva inaintea pacatului.
Esti copil nou-nascut si nu mai cunosti intinarea lumeasca,de care te desparte parca un abis,ca pe cele doua vieti.
Moartea insasi nu te mai inspaiminta,fiindca viata pare fara pret.Mai ales acest sentiment,acest instinct al mortii capata alt inteles.In mijlocul oamenilor,moartea este agonia in patul suferintei,este carul mortuar,este piatra grea de mormint,este privelistea vietii care-ti va dispare,este,citeodata,remuscarea si gindul unei pedepse posibile-dincolo.
In mijlocul naturii,moartea este identitatea cu fenomenele,a caror liniste si a caror infinit gigantic te vor prinde si te vor preface in iarba,in frunza de arbor,in apa de riu,intr-o raza de stea.
Departea de oameni,in lumea primitiva a vegetalelor si a mineraleor,sufletul se dezbraca de o haina murdara.Iti apare tie insuti gol,si nu ti-e rusine de goliciunea ta,ca Adam si Eva inaintea pacatului.
Esti copil nou-nascut si nu mai cunosti intinarea lumeasca,de care te desparte parca un abis,ca pe cele doua vieti.
3 apr. 2010
26 mar. 2010
Urmele din noi...
Exista ceea ce ni se intimpla si ceea ce facem cu acest lucru.Si plecind de la ceea ce facem in acest sens,se construieste relatia noastra cu lumea.
Realitatea este intodeauna in exteriorul nostru,prin urmare este mereu posibil sa ne situam in raport fata de ea.Realitatea se manifesta atunci cind intilniti un eveniment care poate fi bun(sau nu),pentru voi sau puteti avea o intilnire care sa va stimuleze.
Asemenea unei persoane care refuza sa vada realitatea in care traieste,care traieste in lumea lui de vise,crezindu-se mai presus de toti si de toate.
De cite ori v-ati spus:de ce mi se intimpla tocmsi mie?De cite ori v-ati spus ca daca nu vorbesti despre un anumit lucru acel nu e real?
Uneori este dificil sa exprimi cu privire la cineva pe care il iubesti sau cineva apropiat ,sentimentele tale reale,mai ales sentimentele negative.
Sa indraznesti sa iti exprimi amaraciunile,reprosurile,resentimentele pe care le poti avea fata de cel sau cea la care tinem si nu este acolo,care ne lasa angoasa si indoiala.
Dupa cum ati ghicit,realitatea lasa urme.Nu vrea sa fie uitata.
,,O singura zi de razboi,o singura zi de nefericire,lasa mai multe urme in noi decit o suta de zile de fericire''.
Realitatea este intodeauna in exteriorul nostru,prin urmare este mereu posibil sa ne situam in raport fata de ea.Realitatea se manifesta atunci cind intilniti un eveniment care poate fi bun(sau nu),pentru voi sau puteti avea o intilnire care sa va stimuleze.
Asemenea unei persoane care refuza sa vada realitatea in care traieste,care traieste in lumea lui de vise,crezindu-se mai presus de toti si de toate.
De cite ori v-ati spus:de ce mi se intimpla tocmsi mie?De cite ori v-ati spus ca daca nu vorbesti despre un anumit lucru acel nu e real?
Uneori este dificil sa exprimi cu privire la cineva pe care il iubesti sau cineva apropiat ,sentimentele tale reale,mai ales sentimentele negative.
Sa indraznesti sa iti exprimi amaraciunile,reprosurile,resentimentele pe care le poti avea fata de cel sau cea la care tinem si nu este acolo,care ne lasa angoasa si indoiala.
Dupa cum ati ghicit,realitatea lasa urme.Nu vrea sa fie uitata.
,,O singura zi de razboi,o singura zi de nefericire,lasa mai multe urme in noi decit o suta de zile de fericire''.
22 mar. 2010
O alta persoana din noi
In noi pot coexista mai multe persoane,pe care nu ne este intodeauna usor sa le intilnim dar pe care putem sa incercam sa le cunoastem.
Era odata o fetita care nu primise multa iubire in timpul copilariei.Alexandra,fosta fetita devenita acum adult traia in continuare cu acea lipsa imensa de dragoste.
Era ca si cum in corpul ei exista o gaura enorma,o prapastie fara sfirsit,un abis de lipsa.Ca si cum intreaga ei fiinta avea o foame imensa de iubire,o sete de trandete,era avida de minghieri,de gesturi de atentie gratuita.
Trebuie sa va mai spun ca Alexandra era o femeie frumoasa.Frumusetea ei atragea privirile barbatiilor,multi ar fi vrut sa fie cu ea.Dar pentru ca ea avea o multime de indoieli,nu era niciodata sigura daca era iubita pentru ea insasi sau pentru exteriorul ei.
Astfel Alexandra isi crease o armura de razboinic.Era mereu pregatita pentru a respinge complimentele,pentru a glumii,pentru a face jocuri de cuvinte,pentru a nu se antrena intr-o relatie,care ar fi insemnat riscul de a suferi,a fi abandonata sau respinsa.
Dar ceea ce e mai dificil am sa va spun acum.In interiorul Alexandrei,exista mereu un al doilea personaj,care aparea brusc,punea stapinire pe gindurile si alegerile ei.
Acel intrus care exista in interiorul Alexandrei,se numea Paradoxa.Ea era,dupa cum indica numele ei,un adevarat paradox,total opus de sensibilitatea si aspiratiile profunde ale Alexandrei.
Aparea dintr-o data,ii ocupa toate gindurile si stirnea in ea nevoia de a face lucruri care nu o caracterizau.
Era ca si cum Paradoxa ar fi vrut sa ii inghita si sa respinga in adincurile uitarii cererea tacuta a Alexandrei:Iubeste-ma,iubeste-ma fara sa imi ceri nimic,fara sa trebuiasca sa cer.
Nu stiu cum se va incheia aceasta poveste,ceea ce stiu insa este ca Alexandra ar putea sa o invite pe Paradoxa sa renunte la acea misiune de a repara lucrurile,aducindu-i doar recunoasterea pe care ea insasi nu a avut-o in copilarie.
Ar putea sa ii spuna;recunosc tot ce ai incercat sa faci pentru mine,tot ceea ce faci pentru a-mi indeplini nevoia,pentru a ma linisti,pentru a-mi ingriji ranile,insa dorinta mea reala este de a fi recunoscuta asa cum sint si nu asa cum ma arat uneori.
Doar eu pot respecta aceasta dorinta...
Era odata o fetita care nu primise multa iubire in timpul copilariei.Alexandra,fosta fetita devenita acum adult traia in continuare cu acea lipsa imensa de dragoste.
Era ca si cum in corpul ei exista o gaura enorma,o prapastie fara sfirsit,un abis de lipsa.Ca si cum intreaga ei fiinta avea o foame imensa de iubire,o sete de trandete,era avida de minghieri,de gesturi de atentie gratuita.
Trebuie sa va mai spun ca Alexandra era o femeie frumoasa.Frumusetea ei atragea privirile barbatiilor,multi ar fi vrut sa fie cu ea.Dar pentru ca ea avea o multime de indoieli,nu era niciodata sigura daca era iubita pentru ea insasi sau pentru exteriorul ei.
Astfel Alexandra isi crease o armura de razboinic.Era mereu pregatita pentru a respinge complimentele,pentru a glumii,pentru a face jocuri de cuvinte,pentru a nu se antrena intr-o relatie,care ar fi insemnat riscul de a suferi,a fi abandonata sau respinsa.
Dar ceea ce e mai dificil am sa va spun acum.In interiorul Alexandrei,exista mereu un al doilea personaj,care aparea brusc,punea stapinire pe gindurile si alegerile ei.
Acel intrus care exista in interiorul Alexandrei,se numea Paradoxa.Ea era,dupa cum indica numele ei,un adevarat paradox,total opus de sensibilitatea si aspiratiile profunde ale Alexandrei.
Aparea dintr-o data,ii ocupa toate gindurile si stirnea in ea nevoia de a face lucruri care nu o caracterizau.
Era ca si cum Paradoxa ar fi vrut sa ii inghita si sa respinga in adincurile uitarii cererea tacuta a Alexandrei:Iubeste-ma,iubeste-ma fara sa imi ceri nimic,fara sa trebuiasca sa cer.
Nu stiu cum se va incheia aceasta poveste,ceea ce stiu insa este ca Alexandra ar putea sa o invite pe Paradoxa sa renunte la acea misiune de a repara lucrurile,aducindu-i doar recunoasterea pe care ea insasi nu a avut-o in copilarie.
Ar putea sa ii spuna;recunosc tot ce ai incercat sa faci pentru mine,tot ceea ce faci pentru a-mi indeplini nevoia,pentru a ma linisti,pentru a-mi ingriji ranile,insa dorinta mea reala este de a fi recunoscuta asa cum sint si nu asa cum ma arat uneori.
Doar eu pot respecta aceasta dorinta...
16 mar. 2010
Labirintul
Am stat in fata unei oglinzi si imi priveam chipul...ochii aceia parca nu imi mai apartineau....lipsiti de stralucire,tristi,incercind sa priveasca in mine...
Am intins o mina sa ating cealalta persoana si atunci cind ar fi trebuit sa intilnesc suprafata rece in care ma priveam,mina mea a trecut dincolo de ea,acaparindu-ma cu totul...
Fara frica am pasit inauntru ,in spatele meu inchizindu-se acel perete ca si cum apartineam acelui loc...
Intrasem intr-un labirint,marginile lui erau formate din stele amestecate cu aripi de ingeri,fluturind usor,chemindu-ma sa merg mai departe...
Ma intrebam ce ar trebui sa gasesc la capatul drumului?Oare voi reusi sa ma regasesc pe mine,amintirile pierdute sau bucati din viitorul meu?
Paseam cu sfiala,cite o stea imi atingea parul,lasind in mine o mica stralucire...soapte de ingeri ma insoteau dindu-mi incredere ca totul va fi bine...
Labirintul ma ducea catre nicaieri...intortocheat ca si gindurile mele...ma chema in stinga pentru ca acolo sa nu gasesc nimic decit un alt labirint...
Nu mai doream sa imi fie frica...de ce voi gasii...daca voi gasii ceva bun acolo...de prea multe ori imi este frica de ceea ce trebuie sa hotarasc...
Am inchis ochii si m-am rugat ingerului meu:daca m-ai adus aici ca sa ramin pentru vecie atunci asa sa fie;dar daca m-ai adus aici pentru a capata niste raspunsuri atunci ajuta-ma...
Am deschis ochii si atunci am vazut un virtej de vint care a desprins stelele si a inceput sa inainteze...stiam ca acesta este drumul cel bun...si nu m-am inselat...
In mijlocul labirintului statea o femeie,acoperita de o mantie alba,cu chipul zbircit de batrinete...a intins o mina catre mine si mi-as spus:ia loc,te astept de mult timp...Eu sint Oracolul...sint aici ca sa iti dau o cheie pe care va trebui sa inveti cum sa o folosesti.
Nu ma intreba ce usa deschide aceasta cheie...pina nu vei reusii sa iti infrunti proprile temeri,pina nu vei avea curajul sa pui intrebarile care trebuie si sa ceri raspunsuri nu vei putea folosii acea cheie.
Am plecat,drumul m-a dus singur la oglinda,in mintea mea razbeau mii de ginduri,cheia era in palma mea strinsa,ii simteam raceala care imi dadea fiori.
Am pasit in lumea mea si cind am trecut acel prag,in mintea mea s-a facut lumina:cheia era de la sufletul meu.
Am intins o mina sa ating cealalta persoana si atunci cind ar fi trebuit sa intilnesc suprafata rece in care ma priveam,mina mea a trecut dincolo de ea,acaparindu-ma cu totul...
Fara frica am pasit inauntru ,in spatele meu inchizindu-se acel perete ca si cum apartineam acelui loc...
Intrasem intr-un labirint,marginile lui erau formate din stele amestecate cu aripi de ingeri,fluturind usor,chemindu-ma sa merg mai departe...
Ma intrebam ce ar trebui sa gasesc la capatul drumului?Oare voi reusi sa ma regasesc pe mine,amintirile pierdute sau bucati din viitorul meu?
Paseam cu sfiala,cite o stea imi atingea parul,lasind in mine o mica stralucire...soapte de ingeri ma insoteau dindu-mi incredere ca totul va fi bine...
Labirintul ma ducea catre nicaieri...intortocheat ca si gindurile mele...ma chema in stinga pentru ca acolo sa nu gasesc nimic decit un alt labirint...
Nu mai doream sa imi fie frica...de ce voi gasii...daca voi gasii ceva bun acolo...de prea multe ori imi este frica de ceea ce trebuie sa hotarasc...
Am inchis ochii si m-am rugat ingerului meu:daca m-ai adus aici ca sa ramin pentru vecie atunci asa sa fie;dar daca m-ai adus aici pentru a capata niste raspunsuri atunci ajuta-ma...
Am deschis ochii si atunci am vazut un virtej de vint care a desprins stelele si a inceput sa inainteze...stiam ca acesta este drumul cel bun...si nu m-am inselat...
In mijlocul labirintului statea o femeie,acoperita de o mantie alba,cu chipul zbircit de batrinete...a intins o mina catre mine si mi-as spus:ia loc,te astept de mult timp...Eu sint Oracolul...sint aici ca sa iti dau o cheie pe care va trebui sa inveti cum sa o folosesti.
Nu ma intreba ce usa deschide aceasta cheie...pina nu vei reusii sa iti infrunti proprile temeri,pina nu vei avea curajul sa pui intrebarile care trebuie si sa ceri raspunsuri nu vei putea folosii acea cheie.
Am plecat,drumul m-a dus singur la oglinda,in mintea mea razbeau mii de ginduri,cheia era in palma mea strinsa,ii simteam raceala care imi dadea fiori.
Am pasit in lumea mea si cind am trecut acel prag,in mintea mea s-a facut lumina:cheia era de la sufletul meu.
15 mar. 2010
Lasa-ma sa te am
...am invatat sa sorb sufletele barbatiilor,le mestecam dupa care le scuipam,pentru a le ignora cu indiferenta......clandestina a dorintei,ma strecuram in sufletul barbatiilor si fara prejudecati,fara mila ma jucam cu ele ca un copil cu jucaria preferata...
am urmat cu aplicatie metodele seductiei,clipirile din ochi,miscarile provocatoare ale soldurilor,limba iar si iar peste buze nevinovate si inflacacrate totodata,apoi patul si diferite moduri de a-l utiliza,de a desface picioarele,de a-l inebuni pe cel de linga mine,de a-mi lua toata placerea oferita de el si mai ales de a invata sa simulez orgasmul atunci cind trebuia sa demonstrez ca e cel mai bun...uneori se intimpla si asta,nu?
iar acum...simt cum mi se incolacesc in piept vipere...si nu imi doresc decit sa ma las sedusa...iar si iar...lasa-ma sa te am...lasa-ma sa ma ai...
promit sa nu ma prefac cu tine...
am urmat cu aplicatie metodele seductiei,clipirile din ochi,miscarile provocatoare ale soldurilor,limba iar si iar peste buze nevinovate si inflacacrate totodata,apoi patul si diferite moduri de a-l utiliza,de a desface picioarele,de a-l inebuni pe cel de linga mine,de a-mi lua toata placerea oferita de el si mai ales de a invata sa simulez orgasmul atunci cind trebuia sa demonstrez ca e cel mai bun...uneori se intimpla si asta,nu?
iar acum...simt cum mi se incolacesc in piept vipere...si nu imi doresc decit sa ma las sedusa...iar si iar...lasa-ma sa te am...lasa-ma sa ma ai...
promit sa nu ma prefac cu tine...
Dincolo de prag
nu mai exista,plinsul si risul
dragostea si dorinta si ura
cred ca nu-si mai au locul in noi,dupa
ce trecem dincolo de prag.
13 mar. 2010
Despre...
Despre adevarata singuratate nu putem vorbi decit in soapta.Nu putem spune tuturor ca sintem singuri.Nu vom recunoaste decit in fata noastra ca sintem singuri...
Eu nu am nevoie decit rar sa vorbesc despre asta.Si uneori nu mai am nevoie nici de regrete.Am invatat asta de la viata.Viata are intodeauna dreptate oricum am lua-o.
Cit de cruzi putem fi uneori fara sa ne dam seama.Stau si ma intreb:din ce parte ma va lovi oare destinul?
Ma uit la norii care se tirasc deasupra muntilor si imi dau seama ca ma aflu in singurul loc din lume,unde miscarea lor pe cer are un sens precis.
Si chiar daca multe lucruri nu mai seamana cu ceea ce stiam din copilarie,au mai ramas altele care sa imi aduca aminte ca viata poate fi si frumoasa.
Imi revad viata,urmarind cum alterneaza umbrele norilor si lumina soarelui care ma dogoreste.
Ca si cum mi-as tine viata in palme si trebuie sa stau nemiscata si sa astept.Sa astept ce?
Cunosc tot ceea ce urmeaza sa imi aduca norii si soarele.
De fapt am descoperit lumea traind in ea,cu singuratatea,cu iubirile,cu necazurile si cu bucurii.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi amintesc...Si simt cum deasupra tuturor contradictiilor mele,exista ceva ce nu voi trada niciodata:Dragostea.
Eu nu am nevoie decit rar sa vorbesc despre asta.Si uneori nu mai am nevoie nici de regrete.Am invatat asta de la viata.Viata are intodeauna dreptate oricum am lua-o.
Cit de cruzi putem fi uneori fara sa ne dam seama.Stau si ma intreb:din ce parte ma va lovi oare destinul?
Ma uit la norii care se tirasc deasupra muntilor si imi dau seama ca ma aflu in singurul loc din lume,unde miscarea lor pe cer are un sens precis.
Si chiar daca multe lucruri nu mai seamana cu ceea ce stiam din copilarie,au mai ramas altele care sa imi aduca aminte ca viata poate fi si frumoasa.
Imi revad viata,urmarind cum alterneaza umbrele norilor si lumina soarelui care ma dogoreste.
Ca si cum mi-as tine viata in palme si trebuie sa stau nemiscata si sa astept.Sa astept ce?
Cunosc tot ceea ce urmeaza sa imi aduca norii si soarele.
De fapt am descoperit lumea traind in ea,cu singuratatea,cu iubirile,cu necazurile si cu bucurii.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi amintesc...Si simt cum deasupra tuturor contradictiilor mele,exista ceva ce nu voi trada niciodata:Dragostea.
10 mar. 2010
numai poetul
numai poetul
ca pasari ce zboara
deasupra valurilor
trece peste nemarginirea timpului
in ramurile gindului
in sfintele lunci
unde pasari ca el
se-ntrec in cintari.
ca pasari ce zboara
deasupra valurilor
trece peste nemarginirea timpului
in ramurile gindului
in sfintele lunci
unde pasari ca el
se-ntrec in cintari.
inchide ochii...
Frumuseţea zilei caută îmbrăţişarea nopţii. Îmbrăţişarea nopţii este cea care cheamă misterul, taina, ceea ce rămâne mereu ascuns privirii omului de rând, ceea ce doar inima poate dezvălui omului.
Ai privit vreodată doar cu inima?
Să ai senzaţia că ochii sunt de prisos, iar ceea ce contează este doar acea căldură, acea frumuseţe ultimă şi fără de sfârşit pe care ajungi să o cunoşti şi să o respiri doar cu inima. Sufletul tău, inima ta să fie doar un cânt de slavă, un dor nesfârşit de El, un loc în care marea şi cerul se unesc tainic sub lumina asfinţitului.
Ai privit vreodată doar cu inima?
Să ai senzaţia că ochii sunt de prisos, iar ceea ce contează este doar acea căldură, acea frumuseţe ultimă şi fără de sfârşit pe care ajungi să o cunoşti şi să o respiri doar cu inima. Sufletul tău, inima ta să fie doar un cânt de slavă, un dor nesfârşit de El, un loc în care marea şi cerul se unesc tainic sub lumina asfinţitului.
9 mar. 2010
Fuga pamintului de sub picioare si a cerului din ochi
mi-am asternut urechea pe
trunchiul neted si atit de
inalt,atit de deschis la
culoare incit reflecta apele cerului
si norii
inauntru:sunet,miscare
inima?nu indeajuns de masurat
mistuire?prea intarit si blind
ginduri?inca nici cuvinte...
adevarul e ca vintul
sus acolo unde ochii nu mai urca,
vintul,el loveste virfuri de crengi
si alte virfuri si crengi
iar ceea ce pentru priviri e doar
valuri si cercuri in frunze
si radacini ascunse
ajunge mai repede in ureche
sfatul celor singuri.
trunchiul neted si atit de
inalt,atit de deschis la
culoare incit reflecta apele cerului
si norii
inauntru:sunet,miscare
inima?nu indeajuns de masurat
mistuire?prea intarit si blind
ginduri?inca nici cuvinte...
adevarul e ca vintul
sus acolo unde ochii nu mai urca,
vintul,el loveste virfuri de crengi
si alte virfuri si crengi
iar ceea ce pentru priviri e doar
valuri si cercuri in frunze
si radacini ascunse
ajunge mai repede in ureche
sfatul celor singuri.
8 mar. 2010
3 mar. 2010
...
am gasit inca un om de care ma pot desparti...nu e prima data cind fac acest lucru...e un om bun...de o bunatate la care nu ma asteptam...cu principii solide...intodeauna are un cuvint potrivit pentru mine sa ma incurajeze.
e genul de om caruia printr-un cuvint ii poti spune nespus de mult.
ne stringem mina,ne uitam unul in ochii celuilalt si imi spun:acum ne putem despartii.
caci orice ne-ar despartii de acum inainte,sintem doi oameni care s-au intilnit.
ii voi da voie sa ma urasca...ma voi uri si eu...ma simt bine cu acest gind...ii voi da voie sa isi spuna ca am fost doar o tirfa mincinoasa.
asta e esentialul:sa te intilnesti cu celalalt.finalul-devine acum posibil.
numar ceasurile bune dupa numarul despartirilor posibile.
de altfel e si cea mai frumoasa declaratie de dragoste,,simt ca te pot parasi,te iubesc atit de tare incit simt ca s-a implinit ceva in mine,si acum te pot parasi''.e inutil sa intorci capul...s-ar putea sa vezi nedumerire.
cind pleci e bina sa crezi ca ai socotelile incheiate...
bravo!esti fantastica!aplauze pentru mine!
am reusit si de aceasta data sa ma mint singura...
simt ca sint pe puncul de a inebunii...
IARTA-MA
e genul de om caruia printr-un cuvint ii poti spune nespus de mult.
ne stringem mina,ne uitam unul in ochii celuilalt si imi spun:acum ne putem despartii.
caci orice ne-ar despartii de acum inainte,sintem doi oameni care s-au intilnit.
ii voi da voie sa ma urasca...ma voi uri si eu...ma simt bine cu acest gind...ii voi da voie sa isi spuna ca am fost doar o tirfa mincinoasa.
asta e esentialul:sa te intilnesti cu celalalt.finalul-devine acum posibil.
numar ceasurile bune dupa numarul despartirilor posibile.
de altfel e si cea mai frumoasa declaratie de dragoste,,simt ca te pot parasi,te iubesc atit de tare incit simt ca s-a implinit ceva in mine,si acum te pot parasi''.e inutil sa intorci capul...s-ar putea sa vezi nedumerire.
cind pleci e bina sa crezi ca ai socotelile incheiate...
bravo!esti fantastica!aplauze pentru mine!
am reusit si de aceasta data sa ma mint singura...
simt ca sint pe puncul de a inebunii...
IARTA-MA
2 mar. 2010
Ora povestilor in casa de nebuni
acolo unde se despart speranta si iubirea
acolo unde incepe nebunia
printr-o lume mai buna si libera sper
doar florile sperantei in realitate apar
furtunile nu se supun regurilor cu lacrimi
cuvintele toate nu pot calma nici marea
natura-mereu indiferenta si haina
nu s-ar schimba pentru un carturar sau un nebun
omul e plin de relele lumii
muritoare in lumina lunii
e-n firea lui sa nu vrea mai bun sa fie
e-n soarta noastra cruda sa credem in mai bine.
acolo unde incepe nebunia
printr-o lume mai buna si libera sper
doar florile sperantei in realitate apar
furtunile nu se supun regurilor cu lacrimi
cuvintele toate nu pot calma nici marea
natura-mereu indiferenta si haina
nu s-ar schimba pentru un carturar sau un nebun
omul e plin de relele lumii
muritoare in lumina lunii
e-n firea lui sa nu vrea mai bun sa fie
e-n soarta noastra cruda sa credem in mai bine.
28 feb. 2010
maturitate
eram
esenta de idei
concentrat de senzatii
fruntea-n temnitata
oprea gindul prizonier
sa se nasca
ochii priveau intunericul
gura striga fara glas
miinile minghiiau vidul
inimii ii era strain cintecul.
esenta de idei
concentrat de senzatii
fruntea-n temnitata
oprea gindul prizonier
sa se nasca
ochii priveau intunericul
gura striga fara glas
miinile minghiiau vidul
inimii ii era strain cintecul.
26 feb. 2010
Un pas inapoi sau nu?
Te mai intorci in acelasi loc,dupa ce ai decis sa placi?Probabil ca primul raspuns,aproape impulsiv,este ca nu.Odata ce ai decis sa plaeci,iti asumi consecintele gestului.Si mergi mai departe cu el,chiar daca uneori regreti ca l-ai facut.
Dar ce te face sa nu te poti intoarce atunci cind iti pare cu adevarat rau de ce ai facut?
Cind regretul nu iti da pace si cind stii sigur ca ar fi fost mai bine pentru tine daca ramineai?
orgoliul?Incapatinarea?Cu cit pot fi mai presus de parerea de rau?
Cind vorbesc despre a pleca,ma refer la acele situatii din viata cind decizi sa parasesti un loc.Sau o persoana.Sau sa te desprinzi definitiv de o situatie.
Cunosc oamenii care au plecat.Unul de linga altul.Si care si-au dat seama cit de gresit a fost ce au facut.S-au intors.Unul catre celalalt.Cu o lectie invatata,cu noi lucruri asumate,cu un nou fel de a-l privi pe celalat.
S-au intors mai intelepti,fara sa isi promita neaparat ca nu vor mai gresi-o promisiune,de altfel,mult prea greu de tinut pentru a crede cu adevarat in ea.
Si cunosc oameni care nu s-au mai intors.Desi le-a parut rau.Au trait mai departe cu regretul,cu nostalgia si cu neincercarea unei posibile reintoarceri.Fiecare fericit in felul lui.Sau mai degraba,fiecare impacat in felul lui.
Si mai cunosc oameni care au plecat si a fost cea mai buna alegere pentru ei.
Voi ce spuneti?Citi dintre voi ati plecat fara sa va mai uitati inapoi si citi regretati ca nu ati avut taria sa mai incercati inca o data?
Dar ce te face sa nu te poti intoarce atunci cind iti pare cu adevarat rau de ce ai facut?
Cind regretul nu iti da pace si cind stii sigur ca ar fi fost mai bine pentru tine daca ramineai?
orgoliul?Incapatinarea?Cu cit pot fi mai presus de parerea de rau?
Cind vorbesc despre a pleca,ma refer la acele situatii din viata cind decizi sa parasesti un loc.Sau o persoana.Sau sa te desprinzi definitiv de o situatie.
Cunosc oamenii care au plecat.Unul de linga altul.Si care si-au dat seama cit de gresit a fost ce au facut.S-au intors.Unul catre celalalt.Cu o lectie invatata,cu noi lucruri asumate,cu un nou fel de a-l privi pe celalat.
S-au intors mai intelepti,fara sa isi promita neaparat ca nu vor mai gresi-o promisiune,de altfel,mult prea greu de tinut pentru a crede cu adevarat in ea.
Si cunosc oameni care nu s-au mai intors.Desi le-a parut rau.Au trait mai departe cu regretul,cu nostalgia si cu neincercarea unei posibile reintoarceri.Fiecare fericit in felul lui.Sau mai degraba,fiecare impacat in felul lui.
Si mai cunosc oameni care au plecat si a fost cea mai buna alegere pentru ei.
Voi ce spuneti?Citi dintre voi ati plecat fara sa va mai uitati inapoi si citi regretati ca nu ati avut taria sa mai incercati inca o data?
25 feb. 2010
Ploaia
Imi placea sa ma plimb cu el.Lungile noastre plimbari erau cele mai placute momente ale zile,uneori mergeam prin padure,s-a intimplat chiar sa ne prinda ploaia.
Chiar daca ploaia putea fii prevazuta,nu ne miscam din loc,nu fugeam,nu ne grabeam,vorbea doar tacerea dintre noi.
Ne adaposteam doar sub un copac...aerul rece ne atita simturile,nu simteam decit sexualitatea ce razbea din noi...acolo in ploaie il lasam sa ma posede fara urma de tandrete,in salbaticia locului,nu era loc de asa ceva.
Mici virtejuri se iscau linga noi,ridicind in aer frunze,petale de flori si praf.
Si totul devenea atit de intens si coplesitor,rafalele de vint deranjindu-ne parul si infiorindu-ne pielea.
Apoi ploaia...sa stai sa asculti ore in sir zgomotul pe care-l face ploaia,sa o asculti curgind,ropotind,gemind,vaietindu-se ca o femeie,ca un riu gata sa se reverse peste noi din marea uriasa a cerului.
Si cind stai sa sculti ploaia simtii cum o multime de lucruri se invalmasesc in tine.
Ca si cum muzica acea monotona te-ar fi invalmasit cu totul in ea.
23 feb. 2010
Pasarea Spin
Acesta este un citat dintr-una din cartile preferate,pe care am citit-o prima oara si mi-a placut.Pe urma cind am crescut,am recitit-o si mi-a placut la fel de mult:
Exista o legenda despre o pasare care cinta o singura data in viata,mai dulce decit oricare alta vietate de pe fata pamintului.
Din momentul in care pasarea isi paraseste cuibul,cauta un copac cu spini si nu-si gaseste odihna pina nu-l afla.
Apoi cintind printre ramurile salbatice,ea se arunca singura in spinul cel mai lung si mai ascutit.
Si in extazul mortii,se inalta deasupra propriei agonii,scotind un tril mai dulce decit al privighetoriilor sau al ciocirliei.
Intreaga lume inmarmureste,si Dzeu,in Paradis zimbeste.
Pentru ca ceea ce este mai bun in viata noastra,se obtine cu pretul unei dureri existente...Ori cel putin asa spune legenda.
Pasarea cu spinul infipt in piept,urmeaza ciclul implacabil al legii nescrise;nici ea nu stie de ce impuls este condusa dar,incepe calatoria pe care o va sfirsii aruncindu-se singura intr-un spin si va murii cintind.
Chiar in acest moment spinul patrunde,dar ea nu isi va da seama ca el exista si ca va urma moartea.
Dar noi,noi cei care ne implantam singuri spini in piept,noi stim!
Noi intelegem!Si totusi o facem!
Exista o legenda despre o pasare care cinta o singura data in viata,mai dulce decit oricare alta vietate de pe fata pamintului.
Din momentul in care pasarea isi paraseste cuibul,cauta un copac cu spini si nu-si gaseste odihna pina nu-l afla.
Apoi cintind printre ramurile salbatice,ea se arunca singura in spinul cel mai lung si mai ascutit.
Si in extazul mortii,se inalta deasupra propriei agonii,scotind un tril mai dulce decit al privighetoriilor sau al ciocirliei.
Intreaga lume inmarmureste,si Dzeu,in Paradis zimbeste.
Pentru ca ceea ce este mai bun in viata noastra,se obtine cu pretul unei dureri existente...Ori cel putin asa spune legenda.
Pasarea cu spinul infipt in piept,urmeaza ciclul implacabil al legii nescrise;nici ea nu stie de ce impuls este condusa dar,incepe calatoria pe care o va sfirsii aruncindu-se singura intr-un spin si va murii cintind.
Chiar in acest moment spinul patrunde,dar ea nu isi va da seama ca el exista si ca va urma moartea.
Dar noi,noi cei care ne implantam singuri spini in piept,noi stim!
Noi intelegem!Si totusi o facem!
22 feb. 2010
Gaseste-ma...
m-am ascuns
in gindul unei iluzii
desprinsa din negura
seninatatii mele;
m-am inchis
in visul unei secunde
plingind lacrima
unei idei.
i-am cerut
sa-mi deseneze eternitatea
pe-o pleoapa de cer.
20 feb. 2010
Singuratate
Luna şi stelele levitau pe cer în ritmul blajin al înserării, pe un cer uriaş. Muzica se
ridica încet dinspre oraş, ca un abur dintr-un trup cald, dezvoltându-se încet din activităţile
întârziate, o maşină trecând pe strada goală, o pisică la şuetă cu alte pisici, voci de prieteni
râzând de ceva, un avion trecând prea jos, muzica vieţii, molcomă, adormitoare. Privind pe
geamul de la camera mea, partea de oraş vizibilă mie nu dădea semne de viaţă. Ca şi cum tot
ce se auzea provenea de la fiinţe de mult dispărute. Ca un oraş cu stafii. O lumină era totuşi
aprinsă la un etaj de la una din casele din faţă, dar silueta care trecea prin ochiul de lumină
era a unui singuratic ce executa un dans de unul singur. Mi l-am imaginat plângând, aşa gol
cum era, gras şi lunatic. Apoi mi-a trecut prin cap că bietul gras dansa pentru noi toţi,
întreaga omenire. Că fiecare gest grotesc pe care-l făcea vroia să spună: de ce sintem atit de ingrozitori de singuri?
Cred că au trecut ore bune de când eu m-am aşezat la masa din sufragerie cu un
pahar de apă în faţă, refuzând să gândesc orice gând nou ar fi încercat să străpungă uşile pe
care le-am închis în mine. Cu tălpile goale pe parchetul rece, în plină răcoare dinspre
fereastra larg deschisă, cu lumina aprinsă. Luminile aprinse în toată casa. Chestia este că
atunci când stingi lumina nu ştii niciodată ce-o să vezi.
Heeeei, mai aude cineva melodia asta?! Ascultaţi cu atenţie! Este o piesă molcomă,
cântată uşor nazal, fundal ideal pentru un apus de soare incendiar în august, despre cum dragostea este un vis îngrozitor de gol, pustiu şi găurit. Şi nu ştiu dacă nu cumva cântăreţul
nu o face intenţionat, dar de multe ori falsează. O fi vreun nou stil pe care eu nu-l cunosc.
Dar acum, o să închid fereastra. O fi august, dar mie mi-e îngrozitor, îngrozitor, îngrozitor de frig.
ridica încet dinspre oraş, ca un abur dintr-un trup cald, dezvoltându-se încet din activităţile
întârziate, o maşină trecând pe strada goală, o pisică la şuetă cu alte pisici, voci de prieteni
râzând de ceva, un avion trecând prea jos, muzica vieţii, molcomă, adormitoare. Privind pe
geamul de la camera mea, partea de oraş vizibilă mie nu dădea semne de viaţă. Ca şi cum tot
ce se auzea provenea de la fiinţe de mult dispărute. Ca un oraş cu stafii. O lumină era totuşi
aprinsă la un etaj de la una din casele din faţă, dar silueta care trecea prin ochiul de lumină
era a unui singuratic ce executa un dans de unul singur. Mi l-am imaginat plângând, aşa gol
cum era, gras şi lunatic. Apoi mi-a trecut prin cap că bietul gras dansa pentru noi toţi,
întreaga omenire. Că fiecare gest grotesc pe care-l făcea vroia să spună: de ce sintem atit de ingrozitori de singuri?
Cred că au trecut ore bune de când eu m-am aşezat la masa din sufragerie cu un
pahar de apă în faţă, refuzând să gândesc orice gând nou ar fi încercat să străpungă uşile pe
care le-am închis în mine. Cu tălpile goale pe parchetul rece, în plină răcoare dinspre
fereastra larg deschisă, cu lumina aprinsă. Luminile aprinse în toată casa. Chestia este că
atunci când stingi lumina nu ştii niciodată ce-o să vezi.
Heeeei, mai aude cineva melodia asta?! Ascultaţi cu atenţie! Este o piesă molcomă,
cântată uşor nazal, fundal ideal pentru un apus de soare incendiar în august, despre cum dragostea este un vis îngrozitor de gol, pustiu şi găurit. Şi nu ştiu dacă nu cumva cântăreţul
nu o face intenţionat, dar de multe ori falsează. O fi vreun nou stil pe care eu nu-l cunosc.
Dar acum, o să închid fereastra. O fi august, dar mie mi-e îngrozitor, îngrozitor, îngrozitor de frig.
Rugaciunea seninatatii-serenety prayer
Doamne, dă-mi seninătatea
să accept lucrurile pe care nu le pot schimba,
curaj să le schimb pe cele pe care le pot schimba
şi înţelepciune pentru a şti diferenţa.
God grant me the serenity
to accept the things I cannot change,
courage to change the things I can,
and wisdom to know the difference.
(Reinhold Niebuhr)
să accept lucrurile pe care nu le pot schimba,
curaj să le schimb pe cele pe care le pot schimba
şi înţelepciune pentru a şti diferenţa.
God grant me the serenity
to accept the things I cannot change,
courage to change the things I can,
and wisdom to know the difference.
(Reinhold Niebuhr)
19 feb. 2010
Dor de tine...
Azi nu vreau decit sa iti spun ca mi-e dor de tine.Un dor plapind care isi face loc mai mult si mai mult pe zi ce trece in mine cu fiecare zvicnire timida a pulsului meu.
O fi rau o fi bine?Prefer sa nu imi pun astfel de intrebari in aceasta zi,azi vreau doar sa imi fie dor de tine.
Am o mica busola de aur in care am inchis Timpul...Acel timp in care sint toate atingerile tale,toate momentele in care bataile inimii mele reuseau sa intreaca secundele dintr-un singur minut.Acel timp in care imi spuneai povesti cu Romeo si Julieta, cind eu nu imi doream decit sa iti simt mina care trece conturul sinului meu.Daca am fi avut 16 ani nu ai fi fost nevoit sa te ridici de linga mine nemultumit ca nu ma satisfaceai,cu vorbe dulci si scuze banale pe care ma prefaceam ca le cred pentru a fii cit mai mult timp cu tine.Daca am fi avut 16 ani ne-am fii multumit cu sarutari frugale,atingeri timide,nu ca acum cind cautam inebuniti pielea dezgolita,insemnata de miinile care string,cauta noi metode de a stoarce ultima farima de placere.
Mi-am proiectat pe retina ochiului sting o imagine cu tine care sa ma insoteasca in plimbarile mele si mai ales, cind privesc dincolo de prezentul in care ma aflu,sa nu mai fiu nevoita sa te caut in fiecare persoana care trece pe linga mine...
Fiecare gest al cuiva,fiecare voce care seamana cu a ta,ma fac sa intorc capul si sa
te chem pe nume.Totul este o fantasma a mintii mele...
Merg pe stada ,ma uit la oameni,oare isi aleg ei insisi proprile vieti?Nu cumva si ei ca si mine au fost,, alesi'' de catre destin?Nu ma consider o victima...am fost libera sa aleg...In cautarea fericirii ne poticnim cu totii:omul banal de pe strada,
cel care isi numara gramada de bani,prostituata din coltul strazii,fotomodelul care zimbeste pe scena deschisa,niciunul dintre noi nu reusim sa fim fericiti cu adevarat.
O fi rau o fi bine?Prefer sa nu imi pun astfel de intrebari in aceasta zi,azi vreau doar sa imi fie dor de tine.
Am o mica busola de aur in care am inchis Timpul...Acel timp in care sint toate atingerile tale,toate momentele in care bataile inimii mele reuseau sa intreaca secundele dintr-un singur minut.Acel timp in care imi spuneai povesti cu Romeo si Julieta, cind eu nu imi doream decit sa iti simt mina care trece conturul sinului meu.Daca am fi avut 16 ani nu ai fi fost nevoit sa te ridici de linga mine nemultumit ca nu ma satisfaceai,cu vorbe dulci si scuze banale pe care ma prefaceam ca le cred pentru a fii cit mai mult timp cu tine.Daca am fi avut 16 ani ne-am fii multumit cu sarutari frugale,atingeri timide,nu ca acum cind cautam inebuniti pielea dezgolita,insemnata de miinile care string,cauta noi metode de a stoarce ultima farima de placere.
Mi-am proiectat pe retina ochiului sting o imagine cu tine care sa ma insoteasca in plimbarile mele si mai ales, cind privesc dincolo de prezentul in care ma aflu,sa nu mai fiu nevoita sa te caut in fiecare persoana care trece pe linga mine...
Fiecare gest al cuiva,fiecare voce care seamana cu a ta,ma fac sa intorc capul si sa
te chem pe nume.Totul este o fantasma a mintii mele...
Merg pe stada ,ma uit la oameni,oare isi aleg ei insisi proprile vieti?Nu cumva si ei ca si mine au fost,, alesi'' de catre destin?Nu ma consider o victima...am fost libera sa aleg...In cautarea fericirii ne poticnim cu totii:omul banal de pe strada,
cel care isi numara gramada de bani,prostituata din coltul strazii,fotomodelul care zimbeste pe scena deschisa,niciunul dintre noi nu reusim sa fim fericiti cu adevarat.
18 feb. 2010
Echilibru
Seara trecuta m-am simtit atit de singura...te-am asteptat...uitata...parasita...desi am incercat sa iti caut scuze fiindca nu ai venit,nu mi-ai lasat nici macar un mesaj.
Ingrijorare...neliniste...intrebari stupide...raspunsuri suspendate in aer...dorinte care pulseaza in vene...ginduri mai putin bune,cum ca nimic din ce se intimpla intre noi nu isi are rostul...ginduri pozitive ca merita fiecare minut cu tine...incertitudini...mereu si mereu.
Pina la urma ce ne leaga pe noi unul de celalalt?Sa fie doar dorinta carnala,sa fie linistea pe care o simtim amindoi cind stam unul linga celalalt,sa fie nelinistea care ne face andrenalina sa fiarba in noi,sa fie atingerea mea plina de grija,sau a ta ca cel care ma are?
Mi-as dorii sa imi spui ca nu imi vei da drumul pentru ca tii indeajuns de mult la mine incit sa nu poti face asta.Mi-am gasit un echilibru in tine asa ca m-am ancorat adinc,sper ca destul de adinc in tine pentru a reusii sa ramin la suprafata destul timp.
Ingrijorare...neliniste...intrebari stupide...raspunsuri suspendate in aer...dorinte care pulseaza in vene...ginduri mai putin bune,cum ca nimic din ce se intimpla intre noi nu isi are rostul...ginduri pozitive ca merita fiecare minut cu tine...incertitudini...mereu si mereu.
Pina la urma ce ne leaga pe noi unul de celalalt?Sa fie doar dorinta carnala,sa fie linistea pe care o simtim amindoi cind stam unul linga celalalt,sa fie nelinistea care ne face andrenalina sa fiarba in noi,sa fie atingerea mea plina de grija,sau a ta ca cel care ma are?
Mi-as dorii sa imi spui ca nu imi vei da drumul pentru ca tii indeajuns de mult la mine incit sa nu poti face asta.Mi-am gasit un echilibru in tine asa ca m-am ancorat adinc,sper ca destul de adinc in tine pentru a reusii sa ramin la suprafata destul timp.
17 feb. 2010
Somn
coboara sufletul
in adincuri tacute
de noapte
se mai aud soapte
pierdute incet
intr-o alta lume
soarele zilei apune
se naste soarele noptii
din ape
adorm pleoapele grele
peste imagini ascunse
si buzele adorm
peste cuvinte nespuse.
16 feb. 2010
Abandonare
Noaptea l-am visat.Ne plimbam amindoi pe nisip brat la brat.M-a suit pe puntea unui vas si am trecut oceanul.Nu se mai auzea nici sunetul valurilor si nici gindurile mele.
Ma tinea de dupa mijloc si apasarea palmei lui ma inebunea,simteam cum imi arde pielea.
Ma stringea din ce in ce mai tare,simpla lui atingerea ma facea sa ma abandonez cu totul,coapsele mele frematau de placere.Trupul meu insinua sexualitate,fara s-o stiu,fara s-o vreau iar voluptatea tisnea din carnea mea.Corpul meu...el singurul era rezumatul tuturor corpurilor feminine.Si avea numai el atitia sinii,atitea pincete,atitea gauri si fante moarte de nerabdare,cerind sa fie umplute,supte,,mincate ca as fi avut nevoie de multe veacuri pina sa ma satur de-a binelea...si el era acolo sa mi le ofere.
Ah,tu cel care m-ai invatat gustul tau,mi l-ai afundat in carne,ca si durerea pe care mi-o provoci,aprinzindu-mi dorinta de a te avea mereu si mereu.
Mi-am lasat hainele sa cada si,asa goala cu pielea infiorata de vint m-am intins pe puntea pustie,am inchis ochii si trupul meu nu imi mai apartinea...
Ma tinea de dupa mijloc si apasarea palmei lui ma inebunea,simteam cum imi arde pielea.
Ma stringea din ce in ce mai tare,simpla lui atingerea ma facea sa ma abandonez cu totul,coapsele mele frematau de placere.Trupul meu insinua sexualitate,fara s-o stiu,fara s-o vreau iar voluptatea tisnea din carnea mea.Corpul meu...el singurul era rezumatul tuturor corpurilor feminine.Si avea numai el atitia sinii,atitea pincete,atitea gauri si fante moarte de nerabdare,cerind sa fie umplute,supte,,mincate ca as fi avut nevoie de multe veacuri pina sa ma satur de-a binelea...si el era acolo sa mi le ofere.
Ah,tu cel care m-ai invatat gustul tau,mi l-ai afundat in carne,ca si durerea pe care mi-o provoci,aprinzindu-mi dorinta de a te avea mereu si mereu.
Mi-am lasat hainele sa cada si,asa goala cu pielea infiorata de vint m-am intins pe puntea pustie,am inchis ochii si trupul meu nu imi mai apartinea...
14 feb. 2010
love...
Invata-ma sa respir
sa ma hranesc
din gindurile tale
caci s-ar putea
sa simti din nou
bataile inimii mele...
13 feb. 2010
Uneori...
Dispretuiesc proportiile,limitele,calea fireasca a lucrurilor pe care o urmam fiecare.
Refuz sa traiesc in lumea obisnuita ca o femeie obisnuita.
Vreau extaz...pasiune...indecenta...Nu ma voi conforma lumii in care traiesc.
Imi voi pune o masca prin care sa razbata senzualitatea...femeia absoluta.
Momentul meu adorat este atunci cind trupurile noastre pun stapinire unul pe celalalt si ne pierdem mintile la unison...
Uneori imi simt sufletul plin de flori de cires si prospetime...
Uneori simt ca in mine salasuiesc toti demonii pamintului...si imi place...
Refuz sa traiesc in lumea obisnuita ca o femeie obisnuita.
Vreau extaz...pasiune...indecenta...Nu ma voi conforma lumii in care traiesc.
Imi voi pune o masca prin care sa razbata senzualitatea...femeia absoluta.
Momentul meu adorat este atunci cind trupurile noastre pun stapinire unul pe celalalt si ne pierdem mintile la unison...
Uneori imi simt sufletul plin de flori de cires si prospetime...
Uneori simt ca in mine salasuiesc toti demonii pamintului...si imi place...
12 feb. 2010
Cumpar timp
Cumpar timp...pentru toate momentele in care nu am reusit ceea ce mi-am propus,pentru toate noptiile in care ai promis ca vei fii linga mine,pentru lacrimile pe care le-am varsat in intunecimea camerei mele care era singurul martor al suferintelor mele.
Pentru cartea de pe noptiera deschisa de prea multa vreme la aceeasi pagina.Pentru a sta, pur si simplu cu o cafea n fata,gindindu-ma ca nu am de facut decit...sa nu fac nimic.Pentru toate intrebarile care au incoltit in mine,m-au obsedat si m-au facut sa caut in zadar raspunsuri.Pentru toate acele clipe in care imi dadeam seama ca oricit mi-as dorii de mult,nu imi apartii cu toate ca tu ma minti atit de frumos.
Pentru toate pasiunile pe care nu le-am descoperit.Pe unele dintre ele chiar din lipsa de timp,si drept urmare,dedicatie.
Pentru toate dorintele care zac in mine fara sa am curajul sa le las sa iasa la suprafata.
Pentru a ma sui in masina si a pleca departe intr-o directie necunoscuta.
Are cineva timp de vinzare?
Daca nu,atunci ma voi pune sa imi crosetez propiul meu timp...si il voi face exact asa cum imi doresc eu sa fie:plin de pasiune,voi face ca obsesiile sa fie ceva placut,voi avea curajul sa zbor...
Pentru cartea de pe noptiera deschisa de prea multa vreme la aceeasi pagina.Pentru a sta, pur si simplu cu o cafea n fata,gindindu-ma ca nu am de facut decit...sa nu fac nimic.Pentru toate intrebarile care au incoltit in mine,m-au obsedat si m-au facut sa caut in zadar raspunsuri.Pentru toate acele clipe in care imi dadeam seama ca oricit mi-as dorii de mult,nu imi apartii cu toate ca tu ma minti atit de frumos.
Pentru toate pasiunile pe care nu le-am descoperit.Pe unele dintre ele chiar din lipsa de timp,si drept urmare,dedicatie.
Pentru toate dorintele care zac in mine fara sa am curajul sa le las sa iasa la suprafata.
Pentru a ma sui in masina si a pleca departe intr-o directie necunoscuta.
Are cineva timp de vinzare?
Daca nu,atunci ma voi pune sa imi crosetez propiul meu timp...si il voi face exact asa cum imi doresc eu sa fie:plin de pasiune,voi face ca obsesiile sa fie ceva placut,voi avea curajul sa zbor...
10 feb. 2010
9 feb. 2010
Salut necunoscutule
Salut necunoscutule!...Uneori vietiile noastre sint atit de ciudate...se intilnesc si se despart...ne dam atit de putina importanta unii altora.Refuzam-asa e-refuzam sa ne vedem pe noi insine asa cum sintem...cine si cu cit ne plateste sa ne vindem fericirea...
Ne inghesuim care mai de care sa ne dam visurile pe un pumn de amaraciune...dar eu nu ma las...m-am saturat sa mai continui asa.
Salut omule!Nu te cunosc,nu ma cunosti dar iti zimbesc.Te vad mai frumos decit esti in realitate.
Lasa-mi placerea de a te incadra,macar cu gindul in lumea asta minunata ce ne inconjoara pe mine si pe tine.Salut omule!
Ne inghesuim care mai de care sa ne dam visurile pe un pumn de amaraciune...dar eu nu ma las...m-am saturat sa mai continui asa.
Salut omule!Nu te cunosc,nu ma cunosti dar iti zimbesc.Te vad mai frumos decit esti in realitate.
Lasa-mi placerea de a te incadra,macar cu gindul in lumea asta minunata ce ne inconjoara pe mine si pe tine.Salut omule!
8 feb. 2010
Aspect de iarna
Suflete inghetate din ceruri
Se transforma in fulgi de nea
Si-n ordinea pacatelor
Iau in stapinire totul
Ne-a parasit culoarea
Si frigul ne-ncolteste
In timp ce linistea
Atinge apogeul
7 feb. 2010
Tmpul trandafirilor rosii
Acum e prea tirziuN-a mai ramas vie decit amintirea
Ratacind neobosita aiurea si straina
Ca si cum picatura de roua
Ar fi sorbit stralucirea lunii
Mormintul nins cere pace
Peste care flutura genele negre
Ale noptii...
Undeva un deget va scrie usor
,,Cei mai frumosi ani din lume''
Au fost...
Cu lacrimi ploua,
Chiar de-ar ploua cu argint
Cu roua sau cu-o cereasca lumina
E prea tirziu.Acum
E timpul trandafirilor rosii.
4 feb. 2010
Ce e timpul?
Ce e Timpul?Scurgerea tacuta a unor fire de nisip...Ocolul pe care il face luna in jurul Pamintului si ocolul Pamintului in jurul Soarelui.
Primul rid al omului matur si primul strigat al omului nascut...
Intr-un vechi cimitir de tara,sub un copac intunecat, un nume necunoscut,sapat pe un mormint,un nume pe jumatate sters de ploaie si vint...
Natura care moare in fiecare iarna si renaste in fiecare primavara...
Ce e timpul?Privirea unei mame,glasul unui tata...
Amintirea copilariei care inca te face sa visezi...O muzica indepartata de vreme,un sat uitat...
Chipurile pe care nu le vei vedea niciodata...
Timpul e avintul si regretul,e nadejdea si melancolia...
Timpul pentru mine inseamna tot ceea ce esti TU...
Primul rid al omului matur si primul strigat al omului nascut...
Intr-un vechi cimitir de tara,sub un copac intunecat, un nume necunoscut,sapat pe un mormint,un nume pe jumatate sters de ploaie si vint...
Natura care moare in fiecare iarna si renaste in fiecare primavara...
Ce e timpul?Privirea unei mame,glasul unui tata...
Amintirea copilariei care inca te face sa visezi...O muzica indepartata de vreme,un sat uitat...
Chipurile pe care nu le vei vedea niciodata...
Timpul e avintul si regretul,e nadejdea si melancolia...
Timpul pentru mine inseamna tot ceea ce esti TU...
...
aripi de cocor mi-au sagetatinima si din ea a tisnit suvoiul
aducerilor aminte...
dar racoarea diminetilor mi-a invadat fata,
iar viata mi-a soptit:
MERGI MAI DEPARTE.
3 feb. 2010
Te-am gasit...
nu stiu de cit timp stateam si imi priveam umbra care se unduia cu fiecare miscare pe care o faceam.
obosita m-am asezat urmarind-o sa facem aceleasi miscari(cum ar fi normal), dar spre surprinderea mea,umbra cea
naravasa statea si ma privea sfidatoare.
linistita am privit dincolo de ea sa vad de unde isi ia atita forta incit sa faca ceea ce doreste-asta ar fi ceva ce ar trebui sa invat si eu- mi-am spus in sinea mea.daca pina si o amarita de umbra are curajul sa faca ceea ce doreste atunci de ce nu as face-o si eu?mda,buna intrebare...
a inceput sa danseze pe o muzica doar de ea auzita...miscarile seducatoare pe care le avea ma duceau cu gindul la bratele tale incolacite in jurul meu,la dansul la fel de seducator al trupurilor noastre care se miscau in acelasi timp.
dansul devenea mai alert,miscarile mai ample,totul era ametitor ma indemnau sa simt acea fericire care indemnau spre libertatea spiritului.
am inceput si eu sa ma misc la fel ca ea,intunericul facea posibil sa ne luam de mina,sa facem aceeasi pasi chiar daca era ceva nou pentru mine.
si in timp ce zvicnirea timida a pulsului meu capata tot mai mare forta,absenta ta parca nu mai era atit de dureroasa...am inchis ochii si te-am visat ca umblai in intuneric...si eu la fel...si te-am gasit.
obosita m-am asezat urmarind-o sa facem aceleasi miscari(cum ar fi normal), dar spre surprinderea mea,umbra cea
naravasa statea si ma privea sfidatoare.
linistita am privit dincolo de ea sa vad de unde isi ia atita forta incit sa faca ceea ce doreste-asta ar fi ceva ce ar trebui sa invat si eu- mi-am spus in sinea mea.daca pina si o amarita de umbra are curajul sa faca ceea ce doreste atunci de ce nu as face-o si eu?mda,buna intrebare...
a inceput sa danseze pe o muzica doar de ea auzita...miscarile seducatoare pe care le avea ma duceau cu gindul la bratele tale incolacite in jurul meu,la dansul la fel de seducator al trupurilor noastre care se miscau in acelasi timp.
dansul devenea mai alert,miscarile mai ample,totul era ametitor ma indemnau sa simt acea fericire care indemnau spre libertatea spiritului.
am inceput si eu sa ma misc la fel ca ea,intunericul facea posibil sa ne luam de mina,sa facem aceeasi pasi chiar daca era ceva nou pentru mine.
si in timp ce zvicnirea timida a pulsului meu capata tot mai mare forta,absenta ta parca nu mai era atit de dureroasa...am inchis ochii si te-am visat ca umblai in intuneric...si eu la fel...si te-am gasit.
2 feb. 2010
Amintiri
fosnet de aripi
culegind pulberea
plinsetelor oarbe
pe trepte de plumb
un inger tirziu
culegind pe brate
amintiri albastre
suindu-le sus
pe treapta de ginduri
aninind
pierderea fericita-n
eternitate
cenusa amara
se sufoca
in gitul de lebada
materie uda
ingerul arde
de veninul serpilor
rosii,adormiti
pe-o aripa de inger
indragostit de amintiri.
culegind pulberea
plinsetelor oarbe
pe trepte de plumb
un inger tirziu
culegind pe brate
amintiri albastre
suindu-le sus
pe treapta de ginduri
aninind
pierderea fericita-n
eternitate
cenusa amara
se sufoca
in gitul de lebada
materie uda
ingerul arde
de veninul serpilor
rosii,adormiti
pe-o aripa de inger
indragostit de amintiri.
31 ian. 2010
...
De ce oare fac prostii atit de mult caz?Pacatul este inceputul si nasterea
Si viata insasi,cea plina de greseli
Este chiar moartea,furtuna cea plina de teroare...
Asculta-ma
incerc sa fac diferenta intre realitate si ...tine.intre realul din vis si realul de zi cu zi...intre prezenta si absentele tale...incerc sa fac diferenta intre iubirea si ura ce ti-o port... sa fac in asa fel incit sa fie dozate in parti egale.
existi cu adevarat?ma intreb uneori cu toate ca stiu sigur ca da,cind noaptea iti simt respiratia sacadata cind imi atingi coapsa stinga cu degetele inclestate de dorinta,cind imi lingi pielea deja infierbintata,cind dimineata patul inca mai pastreaza mirosul tau si gemetele tale inca imi zghirie timpanele.
am in gura niste cuvinte mototolite,peste care iau o lingura de miere indulcita cu o pastila de morfina...poate va aluneca mai usor pe git si ma va ajuta sa te simt in continuare.
am sa iti vorbesc despre acele momente cind ma cuprinde disperarea si frica de singuratate si te rog in gindurile mele sa ma prinzi inainte sa ma inalte prea sus si sa imi dea drumul sa ma zdrobesc de Pamint.
am sa iti vorbesc despre acel moment in care a trecut fericirea pe linga mine si nici nu am indraznit sa intind mina spre ea...sa ii cersesc fiinta.
am sa iti vorbesc despre acele momente in care am inceput sa simt mai mult decit eram pregatita sa o fac...
mi-am vindut de prea multe ori visele in care credeam...ce se intimpla cind te vinzi de prea multe ori?pina la urma nu mai ramine nimic.
existi cu adevarat?ma intreb uneori cu toate ca stiu sigur ca da,cind noaptea iti simt respiratia sacadata cind imi atingi coapsa stinga cu degetele inclestate de dorinta,cind imi lingi pielea deja infierbintata,cind dimineata patul inca mai pastreaza mirosul tau si gemetele tale inca imi zghirie timpanele.
am in gura niste cuvinte mototolite,peste care iau o lingura de miere indulcita cu o pastila de morfina...poate va aluneca mai usor pe git si ma va ajuta sa te simt in continuare.
am sa iti vorbesc despre acele momente cind ma cuprinde disperarea si frica de singuratate si te rog in gindurile mele sa ma prinzi inainte sa ma inalte prea sus si sa imi dea drumul sa ma zdrobesc de Pamint.
am sa iti vorbesc despre acel moment in care a trecut fericirea pe linga mine si nici nu am indraznit sa intind mina spre ea...sa ii cersesc fiinta.
am sa iti vorbesc despre acele momente in care am inceput sa simt mai mult decit eram pregatita sa o fac...
mi-am vindut de prea multe ori visele in care credeam...ce se intimpla cind te vinzi de prea multe ori?pina la urma nu mai ramine nimic.
27 ian. 2010
Iluzii inutile sau nu...
Cum ar fi o lume in care tu n-ai exista?Banuiesc ca ar arata exact ca si camera mea:destul de ordonata...Initial dezordinea ar fi ultima sfidare produsa lui Dumnezeu,singurul care te poate crea; de ce nu o face?de ce ezita?
Dumnezeu se teme de tine ...esti singurul lui copil nerecunoscator;asa hidos cum esti,te-a imbracat in frumusete;sarman Protus ascuns de o iluzie aluneci neputincios,catre adevarata ta natura;te temi ca-ti voi zarii adevarata ta natura si atunci te retragi aruncind in urma valul iluziei;te lasi dorit;te lasi ghicit;esti tu;existi tu cu adevarat?
Te lasi ademenit de jocul tau,propiul tau joc si nimic nu poate impiedica diversificarea la infinit a formelor,daca ni se vor fura iluziile vom ramine,saraci-o lume de creaturi inestetice si suferinde...
Dumnezeu se teme de tine ...esti singurul lui copil nerecunoscator;asa hidos cum esti,te-a imbracat in frumusete;sarman Protus ascuns de o iluzie aluneci neputincios,catre adevarata ta natura;te temi ca-ti voi zarii adevarata ta natura si atunci te retragi aruncind in urma valul iluziei;te lasi dorit;te lasi ghicit;esti tu;existi tu cu adevarat?
Te lasi ademenit de jocul tau,propiul tau joc si nimic nu poate impiedica diversificarea la infinit a formelor,daca ni se vor fura iluziile vom ramine,saraci-o lume de creaturi inestetice si suferinde...
20 ian. 2010
...
as vrea sa te pot imbratisa
cu bratele sufletului
imi revin in minte
frinturi de gesturi,
priviri,surisuri
toate cu tine
mi-am depus amintirile
la arviha,sperind...
19 ian. 2010
scrisoare pentru suflet
buna...nu ti-am mai scris pina acum...desi as fi vrut de nenumarate ori.mi-era teama ca n-ai sa imi raspunzi,de fapt nici acum nu sint prea sigura dar in starea in care sint mai sper ca iti vei gasii timp si pentru mine.
sint o fire dificila...poate prea dificila pentru timpurile noastre.nu stiu...nici nu stiu daca am sa iti trimit totusi scrisoarea,ma gindesc ca printre atitea plicuri s-ar ratacii al meu...
vreau sa ma asculte cineva,vreau sa vorbesc cu cineva,sa nu ma intrerupa pentru ca n-am sa continui,sa nu ma consoleze pentru ca am sa il dispretuiesc,intrebarile sa vina de la sine fara sa loveasca in rani deschise...
stiu ca nu sint singura...poate te-ai saturat de astfel de povesti dar nu mai pot.intelege sau spune-mi ca ai inteles chiar daca nu o faci...
ma doare ingrozitor prostia si minciuna si noptile carora nu le vad capatul...
ma dor gindurile,ma dor picioarele,miinile ma doare EU.
ai vazut vreodata un suflet?nu?vino sa il vezi pe al meu.sau nu...pentru ca se ia...se ia dezolarea,deprimarea,singuratatea,lipsa oricarui orizont,lipsa rasaritului de soare...
nu mai am loc in suflet care la cea mai mica atingere sa nu doara.cui ii foloseste?
sint o fire dificila...poate prea dificila pentru timpurile noastre.nu stiu...nici nu stiu daca am sa iti trimit totusi scrisoarea,ma gindesc ca printre atitea plicuri s-ar ratacii al meu...
vreau sa ma asculte cineva,vreau sa vorbesc cu cineva,sa nu ma intrerupa pentru ca n-am sa continui,sa nu ma consoleze pentru ca am sa il dispretuiesc,intrebarile sa vina de la sine fara sa loveasca in rani deschise...
stiu ca nu sint singura...poate te-ai saturat de astfel de povesti dar nu mai pot.intelege sau spune-mi ca ai inteles chiar daca nu o faci...
ma doare ingrozitor prostia si minciuna si noptile carora nu le vad capatul...
ma dor gindurile,ma dor picioarele,miinile ma doare EU.
ai vazut vreodata un suflet?nu?vino sa il vezi pe al meu.sau nu...pentru ca se ia...se ia dezolarea,deprimarea,singuratatea,lipsa oricarui orizont,lipsa rasaritului de soare...
nu mai am loc in suflet care la cea mai mica atingere sa nu doara.cui ii foloseste?
17 ian. 2010
Orizonturi...
Priveam avid in zare,cu lacomie muta
Cum creste orizontul si trece geana uda
Atinge-n zbor o pleoapa cu rasuciri terestre
Se pravaleste-n mine,amagitor ma cheama
In carne mi se opreste,aluneca intr-o parte
Desfac cu-o mina pieptul si fac loc mai departe
Cu-n vuiet lung se scurge in vene se inoada
Apusul se prelinge in suflet roata-roata
Urmeaza curcubeul cu ale sale curbe
In mine isi fac veacul niste anotimpuri crude
Culori cu gust salbatic se sting acum in mine
Iar infinitul isi cheama povesti de mult apuse.
16 ian. 2010
File de poveste...
Te-am scris zi de zi cu sirguinta unui om avid de a stii cit mai mult despre tine,dupa care te-am trecut intr-o carte pe care aveam de gind sa o leg in fire de aur si sa o pastrez doar pentru mine.
Toate lucrurile frumoase si chiar si cele mai putin frumoase le-am scris pe paginile tale pentru a nu uita momentele cind te asteptam infrigurata de nesomn ,momentele cind intindeam catre tine degetele rasfirate de dorinta intr-o incercare muta de a te tine cit mai mult linga mine...
Si acum pe filele nuditatii tale astern povestea noastra intr-o ambuscada de simturi care incoltesc in mine...
Povesti de viata din care invat mereu ceva despre tine,le scriu cu regrete tardive datorate faptului ca nu fac parte din ele...
Ma intrebam oare ce anume il face pe om sa fie om?Nationalitatea lui,religia din care face parte sau ce...?Dar nu...de fapt e vorba de alegerile pe care le facem fiecare...
Aici la scrierile paginilor tale am asistat la durerile facerii unei realitati mai mult decit graitoare.
Mai am de adaugat noi si noi pagini,aduceri aminte sau viitoare regrete...in paginile tale s-au adaugat fragmente care m-au facut sa zimbesc,altele care mi-au adus lacrimi in ochii si unele la care nu as renunta pentru nimic in lume fiindca acolo esti tu...
13 ian. 2010
Tu esti al meu
te-am cautat in amintiri cind mi s-a facut dor de tine...nu a trebuit decit sa inchid ochii si te-am auzit cum imi sopteai la ureche...tainice soapte...dulce ispita...
iti dau voie sa pleci...ca sa ai unde sa te intorci...asta ca sa vezi cit tin la tine.
ma intreb daca asta sint eu,cea care iti reda libertatea atunci cind ti-o doresti...daca gresesc sau doar...nu stiu.
a mai facut cineva pentru tine acest lucru?
tu esti al meu...cel putin in noptile acelea tacute,cind iti simteam caldura corpului si respiratia calma si fara griji... in timp ce eu iti pazeam somnul.
tu esti al meu...in zilele cind nu esti linga mine si ma intreb cind iti vei amintii ca te astept...
stiu ca ma cauti in alte femei,cind stringi in brate alte trupuri,cind saruti alte buze cu gura ta pacatoasa,cind gusti din carnea lor de parca as fi eu...si atunci cind te intorci nu mai simt mirosul meu impregnat in tine...te iau in brate si ma ofer tie...ca o posedata te string la pieptul meu si te inhalez cu nesat.
da,tu esti al meu...ma droghez cu tine, si nu regret nimic.
pentru cei care au pareri de rau pentru mine sau imi condamna slabiciunea le spun sa nu faca acest lucru...imi place viciul meu...am nevoie de el...imi umple fiecare ungher al mintii mele si ma lasa sfirsita ca intr-o betie a simturilor.
citi dintre voi au curajul sa isi recunoasca proprile slabiciuni?
iti dau voie sa pleci...ca sa ai unde sa te intorci...asta ca sa vezi cit tin la tine.
ma intreb daca asta sint eu,cea care iti reda libertatea atunci cind ti-o doresti...daca gresesc sau doar...nu stiu.
a mai facut cineva pentru tine acest lucru?
tu esti al meu...cel putin in noptile acelea tacute,cind iti simteam caldura corpului si respiratia calma si fara griji... in timp ce eu iti pazeam somnul.
tu esti al meu...in zilele cind nu esti linga mine si ma intreb cind iti vei amintii ca te astept...
stiu ca ma cauti in alte femei,cind stringi in brate alte trupuri,cind saruti alte buze cu gura ta pacatoasa,cind gusti din carnea lor de parca as fi eu...si atunci cind te intorci nu mai simt mirosul meu impregnat in tine...te iau in brate si ma ofer tie...ca o posedata te string la pieptul meu si te inhalez cu nesat.
da,tu esti al meu...ma droghez cu tine, si nu regret nimic.
pentru cei care au pareri de rau pentru mine sau imi condamna slabiciunea le spun sa nu faca acest lucru...imi place viciul meu...am nevoie de el...imi umple fiecare ungher al mintii mele si ma lasa sfirsita ca intr-o betie a simturilor.
citi dintre voi au curajul sa isi recunoasca proprile slabiciuni?
10 ian. 2010
Poveste
...femeia aceasta stia sa iubeasca.cu instinctele puternice,cu inteligenta lucida,ea iubea fara ascunzisuri,fara cuvinte,cu toate fibrele corpului ei,cu caldura ei exasperanta...
...si ia zimbit...cu amestesc duios de duiosie si ironie...gindurile,simturile si faptele se ajusteaza mereu la imprejurari,inconstient.
...in acel moment incepea trecutul.ca o muzica de pe alte meleaguri,reflectate intr-un ecou erau adunate in ea, toate anotimpurile strinse ca intr-un manunchi...
...si ia zimbit...cu amestesc duios de duiosie si ironie...gindurile,simturile si faptele se ajusteaza mereu la imprejurari,inconstient.
...in acel moment incepea trecutul.ca o muzica de pe alte meleaguri,reflectate intr-un ecou erau adunate in ea, toate anotimpurile strinse ca intr-un manunchi...
Daca
Daca
mereu daca
in inima si-n sufletul meu
daca
si iar daca
ma seaca si astazi mereu
daca-
ce n-as da sa nu mai existi
daca
si iar daca
te-as vrea cu mine
aici.
mereu daca
in inima si-n sufletul meu
daca
si iar daca
ma seaca si astazi mereu
daca-
ce n-as da sa nu mai existi
daca
si iar daca
te-as vrea cu mine
aici.
9 ian. 2010
Dumneata sau tu?
De zece ani esti prieten de aproape cu o femeie si va ziceti ,,dumneata''.
Acum un ceas ai vazut intaia data pe o femeie care ti s-a dat si al carei nume nici nu-l stii,si va ziceti ,,tu''.
Oare singura apropiere dintre suflete este corpul?
8 ian. 2010
Patimi
Gindurile mele s-au transformat
in dorinte
interesant dar...
le pot prinde in palme
si schimba forma
apoi continutul
si la urma chiar si culoarea
dorintele mele s-au transformat
in patimi care ard
ma mistuie lent
mai mult si mai mult
pina cind totul devine scrum...
in dorinte
interesant dar...
le pot prinde in palme
si schimba forma
apoi continutul
si la urma chiar si culoarea
dorintele mele s-au transformat
in patimi care ard
ma mistuie lent
mai mult si mai mult
pina cind totul devine scrum...
Ultimul pagin
In taina pindeste demonul noptii
isi cauta prada in fragede fecioare
in dulcea inocenta,se scalda hapsin
si gusta din ele ca ultimul pagin
doar una singura il asteapta,il cheama
intinsa in pat,cu ochii inchisi
-vino te vreau...vreau sa ma ai
sa musti din mine brutal ,sa ma doara
in carne sa-mi lasi urme din tine
in singele nostru sta scris nemurirea...
fa-ma a ta in lumea de-apoi
si impreuna pe veci vom fi doar noi doi.
isi cauta prada in fragede fecioare
in dulcea inocenta,se scalda hapsin
si gusta din ele ca ultimul pagin
doar una singura il asteapta,il cheama
intinsa in pat,cu ochii inchisi
-vino te vreau...vreau sa ma ai
sa musti din mine brutal ,sa ma doara
in carne sa-mi lasi urme din tine
in singele nostru sta scris nemurirea...
fa-ma a ta in lumea de-apoi
si impreuna pe veci vom fi doar noi doi.
7 ian. 2010
Alegeri
Nimeni nu iubeste cind nu spera macar inconstient sa fie iubit.Nu sper si nu doresc...
Dar existenta lui a inceput sa imi nelinisteasca inima...si el stie
De ce alegem mereu barbatul nepotrivit?
Pentru ca ii astepti faptele bune,treci cu vederea cele rele si te minti singura ca el e cel potrivit...
vechiul refren.
Cum sa crezi ca ai fost cu adevarat fericita in tot timpul asta?
Dar existenta lui a inceput sa imi nelinisteasca inima...si el stie
De ce alegem mereu barbatul nepotrivit?
Pentru ca ii astepti faptele bune,treci cu vederea cele rele si te minti singura ca el e cel potrivit...
vechiul refren.
Cum sa crezi ca ai fost cu adevarat fericita in tot timpul asta?
6 ian. 2010
Cine sint?
...si undeva in tot acel drum parcurs simt ca m-am pierdut pe mine insami.Nu stiu exact cind s-a intimplat acest lucru...stiu doar ca undeva intre inocenta pierduta si anii de experienta a vietii acumulati (as vrea sa pot spune maturitate dar nu am ajuns inca pina in acel punct),undeva pe acel drum am ajuns sa nu mai stiu cine sint.
Ma mai regaseam uneori (cei drept mai rar) in vreun vechi refren,in lumina blinda a diminetii sau doar in fosnetul vintului purtat in departari.
Cine esti tu femeie, efemera?
In a caror ginduri dainuie feminitatea ta,ravasita de dorinte patimase?
Pe a caror pleoape tresari in exaltari dulci?
In a caror vene pulsezi o data cu el,luindu-te la intrecere care reusiti sa faceti sa bata inima mai repede?
In a caror vise traiesti impreuna cu el pentru ca diminetile sa va gaseasca impreuna goi, frumosi si imbratisati.
Cine sint?A cui sint?
Ma mai regaseam uneori (cei drept mai rar) in vreun vechi refren,in lumina blinda a diminetii sau doar in fosnetul vintului purtat in departari.
Cine esti tu femeie, efemera?
In a caror ginduri dainuie feminitatea ta,ravasita de dorinte patimase?
Pe a caror pleoape tresari in exaltari dulci?
In a caror vene pulsezi o data cu el,luindu-te la intrecere care reusiti sa faceti sa bata inima mai repede?
In a caror vise traiesti impreuna cu el pentru ca diminetile sa va gaseasca impreuna goi, frumosi si imbratisati.
Cine sint?A cui sint?
4 ian. 2010
Ingerii nu pling...
Mi-am cumparat o pereche de aripi.Noi noute...ale mele erau uzate,se tocisera de atita timp.Le-am cumparat dintr-un bazar pe care il gasisem din intimplare...sau nu stiu...daca stau sa ma gindesc mai bine nimic nu e intimplator in lumea asta.
Oare ce forta ascunsa mi-a purtat pasii in acea parte a orasului?Nu prea merg pe acolo...
Si totusi parca ma asteptau pe mine...atit de gingase...vintul sufla usor peste ele...fosnetul lor parca ma indemna sa ma apropii.
Le-am privit uimita,trecindu-mi degetele peste ele...ca intr-o regasire...imi minghaiau pielea...penele moi se incolaceau in jurul miinilor mele parca faceau dragoste cu ele.
Am cerut sa mi le dea jos ca sa le incerc.Ah...se potriveau perfect...atit de perfect...parte din mine.
Am platit pretul cerut fara sa imi pese ca e absurd de mult...nu avea nici o importanta.
Trebuia sa le am...ma chemau cu fosnetul lor senzual.Nu le-am mai dat jos,locul lor era acolo,lipite de mine,sa le simt.
Uitasem sa spun...nu erau albe dupa cum ati fi dispusi sa credeti...ci negre...de un negru lucios...oamenii intorceau capul sa le priveasca.
Tranversam orasul fara sa simt oboseala,doream sa ajung intr-un loc mai retras...doream sa vad cum e zborul cu ele...
Eram linistita o singura parere de rau aveam:ca nu erai linga mine sa ma poti admira in toata splendoarea mea.
Am tras aer in piept si mi-am luat zborul...lin ca o pasare care invata sa zboare...ma inaltam sus tot mai sus...inima imi bubuia de emotii...eram din nou eu...
In toata acea fericire combinata cu libertatea de a putea zbura am simtit dorul de tine mai aprig ca niciodata...lacrimile mi-au invadat ochii facindu-ma sa pierd din putere...am inceput sa ma prabusesc spre pamint.In acel picaj am realizat un lucru...atit de clar...aveam nevoie doar de tine ca sa pot zbura...tu era cel care imi dadea aripi...ce tirziu mi-am dat seama de asta.
Ingerii nu pling niciodata...
Remember
E interesant stii...dar ma gindesc...poate nu stiai asta despre mine insa nu sint atit de fragila pe cit credeai tu.
Daca nu -ti cer prea mult...ce ar fi sa nu ma mai pastrezi doar pentru anumite zile...?
Te-ai inselat in privinta mea...nu sint un portelan ce trebuie pus la pastrare intr-o cutie de mahon frumos ornata...si pe care sa il scoti doar in zile de sarbatoare.Nu-mi place acolo...e intuneric.Ma simt singura...sint doar eu...e prea multa liniste.Nu ma sparg...Ar fi frumos sa stiu ca sint pretioasa pentru tine...la fel ca un obiect de portelan dar...sa nu uiti ca nu sint atit de fragila asa ca...despacheteaza-ma...scoate-ma din cutie...bucura-te de mine...FOLOSESTE-MA.
Chiar ai uitat ca iti apartin?
Daca nu -ti cer prea mult...ce ar fi sa nu ma mai pastrezi doar pentru anumite zile...?
Te-ai inselat in privinta mea...nu sint un portelan ce trebuie pus la pastrare intr-o cutie de mahon frumos ornata...si pe care sa il scoti doar in zile de sarbatoare.Nu-mi place acolo...e intuneric.Ma simt singura...sint doar eu...e prea multa liniste.Nu ma sparg...Ar fi frumos sa stiu ca sint pretioasa pentru tine...la fel ca un obiect de portelan dar...sa nu uiti ca nu sint atit de fragila asa ca...despacheteaza-ma...scoate-ma din cutie...bucura-te de mine...FOLOSESTE-MA.
Chiar ai uitat ca iti apartin?
3 ian. 2010
Visele au prins viata
Visele mele au forme abstracte
Duse de clipe...demult uitate
Purtate de mari,departe de lume
Si totul se-nparte in jocuri si glume
Se aud inca in mine
Soaptele tale,iubitule
Dorul tau il port in nelinisti
Si visele parca au prins viata...
Duse de clipe...demult uitate
Purtate de mari,departe de lume
Si totul se-nparte in jocuri si glume
Se aud inca in mine
Soaptele tale,iubitule
Dorul tau il port in nelinisti
Si visele parca au prins viata...
1 ian. 2010
M-am saturat sa fiu Eu
M-am saturat sa fiu EU...O spun clar si raspicat:M-AM SATURAT.
As vrea sa fiu...TU.Ce zici?Facem schimb pentru o saptamina?Vreau sa vad cum este sa fi doar Tu...Cine stie poate este mai interesant?M-am plictisit de mine,asa ca vreau sa vad cum este cind rizi,cind esti trist,cind iubesti,cind visezi sau doar cind iti doresti un lucru si cit te zbati pentru a-l obtine.
Nu e nimic interesant la mine asa ca nu e de mirare ca m-am saturat sa fiu EU...Aceleasi zile banale,aceeasi oameni...Imi place sa citesc,sa scriu,sa creez povesti de viata sau doar sa le inventez,
sa fiu alintata,sa fac baie cu multa spuma si sa beau ciocolata calda...lucruri simple...Dar tie ce iti place?Stai,nu-mi spune.Lasa-ma sa fiu Tu o saptamina sa vad cum este...
Iti voi spune daca e mai interesant sa fiu...Tu...insa te rog daca va fi bine...da-mi voie sa ramin acolo in tine...promit sa nu ocup mult loc.
LA MULTI ANI
A venit si a trecut...Anul nou... desigur, ce altceva?Mi-as fi dorit sa fie o noapte deosebita dar a fost ca oricare alta.Doar artificile din oras au facut sa para putin...doar putin mai deosebita aceasta noapte.Cred ca Mosul a fost mult prea ocupat ca sa imi indeplineasca dorinta mea cea mai fierbinte.
Poate la anul?E cam mult pina atunci,nu cred ca mai vreau sa astept atit.Ce imi mai ramine?Sa sper ca macar parte de intelepciune sa mai am din toate dorintele mele.
Este 1 ianuarie,un nou an,noi sperante pentru viitor si sper un an mai bun din multe puncte de vedere.
Din pacate ploua...a plouat si de Craciun...si de Anul Nou...ploua si acum.Mizerabila vreme...ma face sa ma simt si mai rau...simt cum ploua in mine...imi inunda gindurile cu atita mocirla.
I-am cerut si zapada Mosului...E criza asa ca il inteleg.Cred ca ar trebui sa imi revizuiesc putin dorintele pentru anul viitor si sa cer si eu lucruri mai realiste.Dar pina atunci mai este destul timp asa ca vreau sa incep anul intr-o nota mai optimista.De azi inainte vreau sa fiu stapina in totalitate pe aspiratiile mele...Peste citeva zile va fi ziua mea asa ca sa vad ce imi mai doresc pe atunci.
LA MULTI ANI SA AVETI UN AN MAI BUN DECIT CEL CARE A TRECUT.
Poate la anul?E cam mult pina atunci,nu cred ca mai vreau sa astept atit.Ce imi mai ramine?Sa sper ca macar parte de intelepciune sa mai am din toate dorintele mele.
Este 1 ianuarie,un nou an,noi sperante pentru viitor si sper un an mai bun din multe puncte de vedere.
Din pacate ploua...a plouat si de Craciun...si de Anul Nou...ploua si acum.Mizerabila vreme...ma face sa ma simt si mai rau...simt cum ploua in mine...imi inunda gindurile cu atita mocirla.
I-am cerut si zapada Mosului...E criza asa ca il inteleg.Cred ca ar trebui sa imi revizuiesc putin dorintele pentru anul viitor si sa cer si eu lucruri mai realiste.Dar pina atunci mai este destul timp asa ca vreau sa incep anul intr-o nota mai optimista.De azi inainte vreau sa fiu stapina in totalitate pe aspiratiile mele...Peste citeva zile va fi ziua mea asa ca sa vad ce imi mai doresc pe atunci.
LA MULTI ANI SA AVETI UN AN MAI BUN DECIT CEL CARE A TRECUT.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)